Şag

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Şag

Comuna Şag
Judeţul Timiş (TM)

Stema-comunei-sag-timis.png
Colaj Sag.jpg
Atestare 1332
Populaţie 2.923 locuitori (2011)
Cod poştal 307395
Pagină web http://www.primariasag.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Şag este un sat în judeţul Timiş şi singura localitate a comunei cu acelaşi nume. Are 2.863 locuitori (2010) şi face parte din Zona metropolitană a Timişoarei.

Localizare

Localitatea Şag se situează la 14 km sud de municipiul Timişoara, pe malul drept al râului Timiş. Este străbătută de drumul naţional DN59 Timişoara - Moraviţa (sau drumul european E70). Prin Şag trece şi calea ferată Timişoara-Stamora Moraviţa. Se mai învecinează cu Jebel la sud (10 km pe DN59), cu satul Parţa la sud-est (3 km), Sânmihaiu Român la nord-vest (9 km).

Istoric

Istoria străveche

Descoperirile arheologice şi valul roman descoperit pe teritoriul comunei, atestă prezenţa milenară a omului în această zona. Puţin mai la sud de Şag, la Parţa, s-au descoperit aşezări neolitice aparţinând culturii Vinca (mileniile 5-4 î. Hr). Conform cercetărilor arheologice şi a unor obiecte găsite în râul Timiş se pare că nucleul satului datează din mileniul IV - V î.e.n., ca şi aşezarea de la Parţa.

Prima atestare documentară

Prima atestare documentară a Şagului se regăseşte în dijmele papale din 1332, sub numele de Sad, de origine sârbeasca. Aşezarea este locuită de-a lungul Evului Mediu, pentru că în perioada 1404-1425 apare în documente ca proprietate a grofului Laurenţiu Saghi.

După cucerirea austriacă a Bantului, are loc recensământul din 1717, în care Şagul apare cu numele Sasch şi are 65 de case.

Îndiguirea Timişului şi asanarea mlaştinilor

În 1759, inginerul olandez Fermault pune în aplicare un plan de îndiguire a râului Timiş, căruia i se dă o albie dreaptă, iar multitudinea de braţe care formau mlaştini întinse peste toată zona de sud a Timişoarei, sunt treptat secate şi desfiinţate. Astfel ia fiinţă albia râului existentă şi în prezent, aproximativ în aceeaşi configuraţie. Dar mai important, asanarea teritoriului mlăştinos pe care satul dăinuia de sute de ani, are consecinţe importante pentru dezvoltarea ulterioară a localităţii. Terenurile agricole devin mai întinse şi mai mănoase şi totodată mai atractive pentru cei care vor să se aşeze aici. Dacă primele încercări de colonizare cu germani eşuează la început din cauza bolilor, mai târziu coloniştii încep să accepte de bunăvoie să se mute aici.

De asemenea, îndiguirile repetate ale Timişului (1759-1769, 1889-1900, 1912-1914), fac ca localitatea să fie protejată în faţa inundaţiilor şi pe cale de consecinţă duc la o creştere spectaculoasă a agriculturii, tradusă şi printr-o bunăstare ridicată a oamenilor.

Şagul în epoca modernă

În 1776 se deschide prima scoală cu predare în limba româna şi se construieşte biserica din lemn (biserica din cărămidă se construieşte la 1854).

Colonizarea localităţii

O etapă importantă în istoria Şagului se deschide în anul 1823, atunci când aici sunt aşezaţi colonişti germani. Până atunci Şagul fusese o localitate curat românească. Pe la 1830 se mută aici şi câteva familii de cehi iar la 1892 se aşează şi prima familie de unguri.

În 1884 se construieşte biserica romano-catolica. În 1938 se construieşte Casa Naţională (Căminul Cultural), iar în 1946 se construieşte mănăstirea de la Şag (Timişeni).

Demografie

La recensământul din 2011 Şagul avea 2.923 locuitori[1], în creştere cu 6% faţă de recensământul din 2002. Componenţa etnică este următoarea: 2.534 români, 262 maghiari, 62 germani, 30 romi, 5 ucraineni şi 28 de alte naţionalităţi.

Între 1880 - 2011, populaţia a evoluat astfel:

<lines size=500x160 title="Evoluţia populaţiei din Şag" ymin=0 ymax=3200 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1880,2243 1890,2674 1900,2564 1910,2421 1920,2364 1930,2302 1941,2280 1956,2174 1966,2811 1977,3052 1992,2586 2002,2754 2011*,2923 </lines>

Stema comunei

Stema-comunei-sag-timis.png

Stema oficială a comunei Şag a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 912/2013. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de o fascie undată de argint. În partea superioară, în câmp albastru, este figurat un turn de biserică, ieşind din două mănunchiuri de frunze de stejar adosate, având fiecare câte trei ghinde, toate de aur. În partea inferioară, în câmp verde, se află un cap de taur, deasupra unui fagure compus din şase hexagoane aşezate 3: 2: 1, totul de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate
Turla de biserică simbolizează mănăstirea aflată pe teritoriul comunei. Frunzele de stejar evocă întinsele păduri de stejar din care s-a păstrat doar o parte în jurul mănăstirii. Fascia undată reprezintă râul care străbate teritoriul comunei. Capul de taur aminteşte de o anumită rasă de bovine. Pe faţadele unor case se găseau reliefuri cu "vacile cu coarne lungi", spre mândria gospodarului. Fagurele ilustrează albinăritul, ca ocupaţie răspândită în comună, precum şi hărnicia aducătoare de belşug a localnicilor. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Primăria Şag, Strategia de dezvoltare a comunei Şag, 2009
  • Stancu, Ileana Elisabeta Maria, Monografia comunei Şag: Şagul pe frontispiciul timpului, Ornella Studio Design, Timişoara 2013, ISBN 978-606-8200-59-0
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. http://www.timis.insse.ro/cmstimis/rw/resource/comunicat-date_provizorii_rpl_2011_timis.pdf?download=true