Ţipari
de la Enciclopedia României
| Satul Ţipari |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1881 |
| Populaţie | 820 locuitori |
| Cod poştal | 307128 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Ţipari (în limba maghiară Szapáryfalva) este un sat în judeţul Timiş, comuna Coşteiu. Are o populaţie de 820 locuitori (2002), majoritatea etnici maghiari.
Localizare
Se situează în estul judeţului Timiş, în Câmpia Lugojului, la 11 km nord de municipiul Lugoj. Se învecinează la nord cu Păru, la sud cu Coşteiu şi la vest cu Gruni. Prin Ţipari trece drumul judeţean DJ609B, care face legătura între Coşteiu şi drumul naţional DN6 şi Făget pe drumul naţional DN68A.
Istorie
Localitatea a fost înfiinţată în 1881, ca urmare a politicilor de colonizare conduse de regimul dualist austro-ungar instaurat după 1867 şi în special a programului de înfiinţare a noi colonii, începând cu 1880. În perioada 1880 - 1914, au fost înfiinţate mai multe astfel de aşezări rurale în apropierea marilor oraşe, Ţipari sau Bodo (în apropiere) fiind două astfel de localităţi în apropierea Lugojului. Astfel, în 1881, administraţia maghiară a dispus înfiinţarea aşezării cu numele Szapáryfalva („satul cu ţipari”), pe un teren din proprietatea fiscului maghiar. Coloniştii au fost aduşi din comitatul Cenad. Pentru a face loc satului au fost defrişate 4.400 de iugăre de pădure din hotarul comunei vecine (fosta localitate Sâlha), iar pământul arabil astfel câştigat a fost lotizat şi împărţit coloniştilor maghiari, cu obligaţia de a achita preţul pământului într-un interval de 40 de ani.
În perioada interbelică făcea parte din plasa Belinţ, judeţul Severin şi era locuit preponderent de maghiari de religie reformată.
Populaţie
La înfiinţare, Ţipariul a fost aproape exclusiv maghiar. Numărul locuitorilor a atins un maxim de aproape 1800, după cum a înregistrat recensământul din 1910. Ca urmare a celui de-al doilea război mondial populaţia a scăzut, totuși unirea Banatului cu România nu a afectat caracterul maghiar al localităţii, care s-a păstrat astfel până după al doilea război mondial. După aceea ritmul scăderii numărului de locuitori s-a accelerat. Recensământul din 1992 a înregistrat o creştere ridicată a elementului românesc, pe fondul scăderii celui maghiar. În 2002 a fost înregistrată o inversiune de trend, prin creşterea numărului de locuitori, dar pe fondul aceluiaşi fenomen de scădere a elementului maghiar şi creştere a celui românesc.
| Recensământul | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populaţia | Români | Maghiari | Germani | Alte etnii | |||
| 1890 | 1.200 | 84 | 1.090 | 14 | 12 | |||
| 1910 | 1.743 | 45 | 1.686 | 5 | 7 | |||
| 1930 | 1.419 | 33 | 1.358 | 4 | 24 | |||
| 1941 | 1.255 | 27 | 1.206 | 3 | 19 | |||
| 1977 | 840 | 65 | 766 | 7 | 2 | |||
| 1992 | 752 | 184 | 560 | 4 | 4 | |||
| 2002 | 820 | 334 | 468 | ? | 12 | |||
Personalităţi locale
- Viorel Marineasa (n. 2 februarie 1944), prozator, editor, jurnalist.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Munteanu, Ioan , Banatul Istoric. 1867-1918. Aşezările. Populaţia, Volumul 1, Editura Excelsior Art, 2006 ISBN 973-592-166-9
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]