Adunarea Naţională de la Lugoj

Adunarea Naţională de la Lugoj a fost o adunare populară a românilor bănăţeni din timpul revoluţiei de la 1848.

În timpul evenimentelor revoluţionare din anul 1848, care cuprinseseră întreaga Europă, inclusiv Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, nu se putea ca Banatul să nu se fi lăsat cuprins de noile idei de libertate şi egalitate care circulau pe bătrânul continent.

Astfel, şi românii bănăţeni, după modelul românilor din celelalte provincii, şi-au expus doleanţele în cadrul unei adunări naţionale.

Personajul principal în jurul căruia a gravitat aproape întreaga mişcare revoluţionară paşoptistă bănăţeană a fost Eftimie Murgu. În el se aflau speranţele naţiunii române din Banat, el a fost cel care a fost ales pentru a reprezenta interesele naţionale române faţă de autorităţi. Nu numai românii bănăţeni au încercat să se folosească de personalitatea lui Eftimie Murgu, dar şi celelalte părţi implicate în evenimentele paşoptiste, chiar dacă se aflau în tabăra opusă. Adunarea naţională a românilor bănăţeni a avut loc la Lugoj, la 15/27 iunie 1848 şi s-a concretizat printr-o rezoluţie în care s-a decretat înarmarea poporului român, recunoaşterea naţiunii române, dreptul de a folosi limba română în administraţie şi în armată şi altele.

Cu toate că la Adunarea Naţională de la Lugoj au participat peste 10.000 oameni şi Eftimie Murgu era o persoană remarcabilă, revoluţia paşoptistă din Banat nu se va remarca prin fapte sau rezultate deosebite, după terminarea Adunării Naţionale nefăcându-se simţit suflul revoluţionar în provincie.

Textul petiţiei

Rezoluţia Adunării Naţionale de la Lugoj

Lugoj, 15/27 iunie 1848 REZOLUŢIA ADUNĂRII ROMÂNE VESTIND "DECRETAREA" DE CĂTRE EA A OPT PUNCTE, PRINTRE CARE: ÎNARMAREA ROMÂNILOR BĂNĂŢENI SUB COMANDA LUI EFTIMIE MURGU, DEPUNEREA EPISCOPILOR ÎN FUNCŢIE, RECUNOAŞTEREA NAŢIONALITĂŢII ROMÂNE ÎN "DICASTERIALELE" BANATICE ŞI ÎN MILIŢIE. Rezultatul adunării naţiunali rom[âne] din Logosiu Adunarea poporului românesc se ţinu, precum se vede mai jos, în ziua şi orele acolo însemnate, şi a decretat: 1) Înarmarea poporului după potinţă în restimp de 6 zile ca defensive, iar după ce se va arma de cătră stat, atunci să păşească ofensive. 2) Armele ocupate de oficialii statului să se întoarcă poporului. 3) S-a denumit, via petitionis - pre calea cererei - de suprem căpitan al Banatului, Eutimiu Murgu. 4) Depunerea episcopilor banatici actuali, ce earăşi via petitionis se va subşterne ministeriului; pân-atunci însă mandatele lor nu se vor [re]cunoaşte. 5) Naţionalitate sensu lato (adeca şi în respectul românilor). 6) Limba română în toate dicasteriile banatice, atât şi în miliţie; şi toată comanda să fie în limba română, afară de corespondeţe ce se vor ţine cu ministeriul în limba maghiară. 7) Pre scurt toate puncturile ce s-au propus croaţilor răsculători le pretind românii de la unguri ca amicii lor. Poporul a şi depus jurământ spre a păstra frăţietatea, patria şi naţionalitatea română. 8) Vicar metropolitan român s-a denumit un protopop, iar vicar episcopesc pentru Verşeţ alt protopop. Aceste se încheiară în adunarea poporului circiter de 12 000 de oameni sub presidenţia lui Eutimiu Murgu, ce s-a ţenut în Logoş în 27/15 jun. c.n. înainte de amiezi de la 8 până la 12 oare, afară în câmpul liber subt dealul viilor, care s-a numit Câmpul libertăţei, în a cărora memorie se va rădeca un monument.

Bibliografie

• Berindei, Dan - Revoluţia română din 1848-1849, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, ISBN: 973-45-0241-7