Alexandria
de la Enciclopedia României
Municipiul Alexandria Judeţul Teleorman (TR) |
|
Localităţi componente |
---|
Amplasarea localităţii în judeţul Teleorman | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1834 |
Suprafaţă | 95.63 km² |
Populaţie | 49387 locuitori (2010) |
Densitate | 516.44 loc./km² |
Altitudine medie | 45 metri n. m. |
Primar | Victor Drăguşin (PSD) |
Pagină web | Site oficial al primăriei municipiului |
Index municipii în judeţul Teleorman |
---|
Alexandria |
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Alexandria este un municipiu din judeţul Teleorman, situat în sudul României, în zona de contact a Câmpiei Boian cu Câmpia Găvanu-Burdea, pe dreapta râului Vedea, la 88 km sud-vest de Bucureşti.
Istorie
Alexandria este un oraş relativ tânăr, fiind înfiinţat în anul 1834, după cum o atestă un hrisov de la 1840 emis de Alexandru Ghica, domnitorul Ţării Româneşti. A fost înfiinţat ca „oraş liber”, prin cumpărarea unei moşii de către ţărani şi negustori. Numele i-a fost pus după numele domnitorului Alexandru Ghica. După doi ani de la înfiinţare, în 1836, a fost construită prima şcoală, dar anul următor, un incendiu avea să distrugă cea mai mare parte a localităţii. În ciuda acestui lucru, Alexandria s-a dezvoltat rapid şi a ajuns în scurt timp unul din cele mai importante târguri din Câmpia Română, iar la 1840 a primit statutul de oraş. În 1869 a început construirea catedralei ortodoxe, în stil bizantin-romanic. Lucrările au fost finalizate abia în 1898.
După 1950 începe dezvoltarea sa după coordonatele economiei centralizate, în cadrul căreia este transformat într-un oraş industrial. La reforma administrativă din 1968 devine reşedinţa judeţului Teleorman.
Alexandria a fost puternic afectată de cutremurul din 1977.
La 27 iulie 1979 a primit statutul de municipiu.
Obiective turistice
- Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită între 1869-1898, în stil bizantino-romantic
- Biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1842-1846 şi restaurată între 1902-1904)
- Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1848-1850)
- Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1852)
- Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1858-1860)
- Biserica cu hramul „Izvorul Tămăduirii” (1859-1861)
Bibliografie
- Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
Note