Alexandru Guran

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Alexandru Guran
Alexandru Guran.jpg
Alexandru Guran
Naţionalitate român
Născut 20 mai 1824, Borlovenii Vechi, Caraş-Severin
Decedat 15 mai 1888, Viena
Ocupaţie militar

Alexandru Guran (n. 20 mai 1824, Borlovenii Vechi, judeţul Caraş-Severin - d. 15 mai 1888, Viena), militar bănăţean care a ajuns până la cele mai înalte grade din armata austro-ungară (locotenent-mareşal). A deţinut funcţii de conducere în Ministerul de Război austro-ungar şi a fost director al Institutului geografic-militar din Viena. În paralel s-a ocupat cu pictura.

Biografie

S-a născut în Banat în familia locotenent-colonelului Moise Guran. După ce a absolvit şcoala naţională din sat şi pe cea medie de la Caransebeş, a studiat la Academia militară de la Wiener Neustadt, unde a absolvit cu rezultate excelente. A urmat cariera militară, înaintând rapid până la cele mai înalte grade din armata austriacă. Astfel, a devenit sublocotenent în 1843, locotenent în 1848, căpitan clasa I-a în 1852, maior în 1853, locotenent-colonel în 1864, colonel în 1866, general-maior în 1873 şi locotenent-mareşal în 1878.

A luat parte la luptele din 1848-1849 şi la luptele austriaco-italiene din 1859, fapt pentru care a fost decorat şi ridicat la rangul de maior.

A fost comandat al Şcolii de război şi al Şcolii administrative. În 1869 a fost numit şef al departamentului nr. 5 din Ministerul de război austro-ungar, iar în 1872 comandant al Brigăzii I din divizia a VI-a infanterie. Din 1876 a fost director al Institutului geografic-militar din Viena. A ieşit la pensie în 1879.

A primit numeroase decoraţii şi distincţii: cavaler al ordinului Leopold, cavaler al Marii Cruci a ordinului Sfântul Stanislav, cavaler al ordinului regal italian Sf. Mauriţiu şi Lazăr, precum şi mare ofiţer al ordinului persan al Soarelui şi Leului etc.

Ca pictor s-a axat pe peisaje şi flori, precum şi portrete în care înfăţişează oamenii din jurul său. Unul dintre tablourile sale care au dobândit notorietate a fost "Femeia cu lumânare aprinsă". Recunoscut pentru simţul său artistic, el a fost delegat al Austriei la expoziţia mondială de pictură de la Paris din 1878, precum şi preşedinte al comisiei austro-ungare la această expoziţiei.

S-a stins din viaţă la 15 mai 1888, la Viena.

Bibliografie

  • Groza, Liviu, Grănicerii bănăţeni. Pagini din cronica Regimentului de grăniceri din Caransebeş, Editura Militară, Bucureşti 1983