Altringen

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Altringen

Comuna Bogda
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1770
Populaţie 27 locuitori
Cod poştal 307071

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Altringen este un mic sat în judeţul Timiş, comuna Bogda. Are o populaţie de numai 27 de locuitori (2002).

Geografie

Altringen se situează în nordul judeţului Timiş, la aproximativ 46km de Timişoara, aproape de limita cu judeţul Arad, pe valea pârâului Bega Veche, într-o zonă colinară la contactul dintre Dealurile Lipovei şi Câmpia Vingăi. Este străbătut de drumul judeţean 691A şi are acces la calea ferată prin staţia vecină Şarlota, de pe calea ferată Timişoara - Radna. Se învecinează cu Bogda la est (2 km), cu Buzad la sud şi Charlottenburg la vest.

Etimologie

Numele său vine de la contele Johann Altringen, cel care a dispus înfiinţarea coloniei de germani, pe locul satului bătrân. Numele mai vechi era Recăşel sau Recăşiţa, nume pe care românii au continuat să-l folosească de-a lungul timpului.

Istoric

Pe vatra satului de astăzi a existat un sat româno-sârbesc care se numea Recăşel sau Recaşu Mic[1]. Acest sat este menţionat în perioada medievală de mai multe ori, de către defterurile turceşti, dar şi de statisticile şi hărţile habsburgice. La 1463 el se numea Rekas şi aparţinea familie Hagymas. La 1499 este amintită cu numele Kiss Rekas (Recăşel) iar pe harta contelui Mercy (1723 - 1725) apare cu numele de Rokasicza (Rocăşiţa). [2]În evul mediu aparţinea de judeţul Arad, iar mai târziu de plasa Lipova.

Între 1770 - 1771 vechiul sat este supus colonizării cu germani de generalul Johann Altringen, într-o perioadă în care întreg Banatul este supus colonizării cu germani. Generalul Altringen, în calitate de guvernator al Banatului, a dispus înfiinţarea mai multor sate pentru coloniştii germani în această zonă. Printre acestea Charlottenburg (denumit după soţia sa) şi Altringen. Pentru a face loc coloniştilor germani, populaţia băştinaşă de români a fost mutată în satele româneşti din împrejurimi iar pământurile au fost fie împărţite coloniştilor fie transferate Überlandului, acel teritoriu fix, adiacent satelor. Referindu-se la Altringen, românii au continuat să folosească numele de Recăşel sau Recheşel până în perioada interbelică.[3]

Populaţia

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=220 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, germani

1880,202,11,191 1900,217,21,195 1930,202,38,161 1941,194,36,154 1966,153,69,82 1977,102,53,44 1992,37,29,5 2002,27,24,0 </lines>

De dimensiuni limitate, satul Altringen a fost înfiinţat pe locul satului vechi, ca o colonie pentru germani. Astfel, populaţia sa a fost tot timpul formată din germani romano-catolici, alături de care au convieţuit doar câţiva români. Astfel, la recensământul din 1880, Altringen avea 202 locuitori, dintre care 191 de germani şi 11 români. În 1900 a fost înregistrată şi populaţia sa maximă - 217, un număr foarte mic faţă de media satelor bănăţene. După al doilea război mondial, germanii au început să plece, motiv pentru care satul a devenit treptat aproape părăsit. Ultimii germani au plecat după Revoluţie. La recensământul din 2002 au mai fost înregistraţi doar 27 de locuitori, din care 24 de români, 3 maghiari şi niciun german.

Turism

Zona colinară în care este amplasat, la o distanţă relativ mică de Timişoara, a devenit în ultimii ani o destinaţie preferată de tot mai mulţi timişoreni, motiv pentru care satul Altringen se transformă într-un sat de vacanţă pentru orăşeni. Aici a fost deschisă şi o pensiune care poartă numele satului, prin intermediul căreia, satul, deşi extrem de mic, s-a făcut cunoscut ca destinaţie turistică.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. http://www.radur.homechoice.co.uk/transylvania/trindexger.html
  2. Creţan, p.51
  3. Creţan, p.51