Amelia Pavel

Amelia Pavel
Născută		7 noiembrie 191, Bucureşti
Decedată		21 decembrie 2003, Bucureşti
Ocupaţie		critic şi istoric al artelor

Amelia Pavel (n. 7 noiembrie 1915, Bucureşti – d. 21 decembrie 2003, Bucureşti). Critic şi istoric al artelor, eseistă, memorialistă.

Biografie

Urmează cursurile Liceului „Regina Maria”, apoi pe cele ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, unde i-a avut printre profesori pe Tudor Vianu, P.P. Negulescu, Dimitrie Gusti şi Traian Herseni.

Cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române (1953–1977), secretar ştiinţific de redacţie la „Studii şi cercetări de istoria artei” şi «Revue roumaine de l’histoire de l’art» şi cercetător ştiinţific la Muzeul Naţional de Artă – Galeria naţională. Din 1994 a predat cursuri de Istoria artei moderne şi Arta secolului XX la Facultatea de Istoria Artei, Academia Naţională de Artă.

A scris cărţi, articole, texte de catalog, fişe de dicţionar despre artiştii din sec. XX. Publică mai multe articole de specialitate, studii şi cronici de artă românească şi străină în „Studii şi cercetări de istoria artei”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Arta” ş.a. Între lucrările sale se numără: Nicolae Vermont (în colab., 1958), Ion Theodorescu Sion (1965), Idei estetice în Europa şi artă românească la răscruce de veac (1972), Expresionismul şi premisele sale (1978), Rembrandt: gravurile (1987), Peisaj natural, peisaj uman (1987), Ştefan Câlţia (1989), Pictura românească interbelică (1996), Pictori evrei în România (1996), volumul de memorii Un martor în plus (1997, 2001) etc.

Participă la elaborarea mai multor lucrări colective: Micul dicţionar enciclopedic român (ambele ediţii), Dicţionar de termeni de artă (1995), Lexiconul de artişti Vollmer (1960–1965), Lexicon der Kunst (5 volume,1970–1978), Allgemeines Künstler Lexicon Saur; traduce din limba germană Erwin Panofsky, Ideea (1975), L. Dittman, Stil, simbol, structură (1988), Fr. Nietzsche, Aforisme, scrisori (1992, reeditare 2007), Fr. Nietzsche, A doua consideraţie oportună (1994).

Cei doi copii ai Ameliei Pavel au părăsit ţara în 1969 (Toma) şi 1982 (Veronica) şi s-au afirmat în străinătate: Toma Pavel este o autoritate mondială în domeniul semiologiei şi literaturii comparate, profesor titular la Universitatea din Chicago, iar Veronica Pavel Lerner a condus laboratorul central de analize chimice al Companiei „Air Liquide” din Canada.

Membră a Asociaţiei Criticilor de Artă (din 1960), Amelia Pavel a primit în anii ’90 titlul de „Femeia europeană a anului” din partea Consiliului Europei.

„Bună cunoscătoare a artei europene şi universale, cu o solidă cultură literară, filosofică şi estetică, dar implicată profund şi în arta românească, în special în cea interbelică, Amelia Pavel şi-a creat, pornind poate tocmai de la acest spaţiu al diversităţii, un mod de a evalua şi de a judeca generos, fără pusee voluntariste şi fără nici cea mai palidă prejudecată” (Pavel Şuşară).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012