Arthur Văitoianu

Arthur Văitoianu
Născut		14 aprilie 1864, Ismail
Decedat		17 iunie 1956, Bucureşti
Ocupaţie		general de armată, om politic
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 27 septembrie 1919 - 28 noiembrie 1919
Partide		Partidul Naţional Liberal (1919 - 1930) PNL Gheorghe Brătianu (1930 - 1938)

Arthur Văitoianu (n. 14 aprilie 1864, Ismail - d. 17 iunie 1956, Bucureşti), general de armată, om politic, a fost unul dintre comandanţii armatei române în Războiul pentru Întregirea Neamului. După Marea Unire, demisionează din armată şi îmbrăţişează cariera politică. Ministru de Interne şi ministru de Război în mai multe cabinete Ion I. C. Brătianu, spre sfârşitul vieţii, generalul Văitoianu a sprijinit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, apoi a fost întemniţat de autorităţile comuniste.

Originea. Studiile

Arthur Văitoianu era fiul unui german, Weithoffer Văitoianu, care funcţionase ca şef de staţie telegrafică sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Tânărul Văitoianu a îmbrăţişat, de la început, cariera militară. În 1884, termină Şcoala Militară de la Adjud, iar doi ani mai târziu absolveşte Şcoala de Artilerie şi Geniu din Bucureşti.

Ascensiunea în ierarhia militară. Campania din Primul Război Mondial

După terminarea studiilor, devine profesor la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti. Arthur Văitoianu a avansat rapid în ierarhia militară, în 1915 ajungând la gradul de general de brigadă. Din această poziţie, Văitoianu a participat direct la Războiul pentru Întregirea Neamului. În campania din toamna anului 1916 a comandat Divizia 10 infanterie, dar superioritatea tehnică şi numerică a inamicului a determinat armata română să se retragă pas cu pas.

După reorganizarea trupelor, Văitoianu este înaintat la gradul de general de brigadă şi va comanda Armata a II-a Transilvania în perioada 6 decembrie 1917 - 14 iunie 1918. La un moment dat va ajunge la conducerea Armatei a IV-a după terminarea Primului Război Mondial. După reintrarea României în război de partea Antantei, regele Ferdinand I îl înaintează la gradul de general de armată, iar Guvernul Brătianu îl trimite consilier în Basarabia.

Cariera politică. Mandatul de prim-ministru

În 1919, Arthur Văitoianu demisionează din armată şi va îmbrăţişa o carieră politică, fiind membru al Partidului Naţional Liberal. Într-o perioadă grea pentru ţara noastră, când guvernul de la Bucureşti primea ultimatumuri pentru semnarea Tratatului de Pace cu Austria de la Saint Germain, Văitoianu este desemnat să formeze Consiliul de miniştri pe 27 septembrie 1919. Primul ministru a avut aceeaşi atitudine ca predecesorul său, Ion I. C. Brătianu, refuzând semnarea acestui tratat şi tergiversând procedurile.

În motivarea sa, generalul afirma drepturile românilor la unitate naţională, subliniind că modalitatea în care este tratată România „nu corespunde nici spiritului în care s-a făcut alianţa, nici declaraţiilor solemne ale tuturor aliaţilor de a fi luptat pentru libertate în lume, pentru libertatea şi egalitatea tuturor naţionalităţilor mari şi mici”. Cabinetul lui Arthur Văitoianu a rămas în istorie ca fiind organizatorul primelor alegeri din România pe baza votului universal, pe 2 - 4 noiembrie 1919 pentru Adunarea Deputaţilor şi 7 - 9 noiembrie pentru Senat.

Deputat. Susţinător al regimului carlist

Văitoianu îşi depune mandatul, după formarea noii coaliţii de guvernare, iar din acest moment funcţionează ca deputat în Reprezentanţa Naţională. În guvernările liberale din prima parte a deceniului interbelic, generalul va fi ales pentru conducerea unor ministere de însemnătate, precum Ministerul de Interne şi Ministerul de Război. Din 1925 Văitoianu devine senator de drept în Parlamentul României. În 1930, Văitoianu s-a situat în tabăra georgistă din PNL, fiind favorabil revenirii lui Carol al II-lea pe Tronul României. Monarhist convins şi membru activ în PNL Gheorghe Brătianu, Văitoianu a sprijinit regimul autoritar al regelui, iar din 1938 va fi numit consilier regal.

Ultimii ani din viaţă

Deşi avea o vârstă foarte înaintată, regimul comunist nu l-a cruţat, iar în 1947 este arestat şi întemniţat la Sighet alături de majoritatea politicienilor din perioada interbelică.

Generalul Arthur Văitoianu s-a stins din viaţă în Bucureşti, pe 17 iunie 1956, la vârsta de 92 de ani. Trupul său neînsufleţit a fost depus în cripta din mausoleul de Mărăşti, alături de cel al mareşalului Alexandru Averescu.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Deputat	1919 - 1925
Senator de drept	1925 - 1938
Consilier regal	1938 - 1940
Ministru de Interne	24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918
	27 septembrie 1919 - 29 noiembrie 1919
	19 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923
Ministrul Justiţiei	24 octombrie 1918 - 28 octombrie 1918 (ad-interim)
Ministru de Război	29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
Preşedintele Consiliul de Miniştri	27 septembrie 1919 - 29 noiembrie 1919
Ministru de Externe	27 septembrie 1919 - 15 octombrie 1919 (ad-interim)
Ministrul Comunicaţiilor	30 octombrie 1923 - 27 martie 1926
Ministru de stat	10 februarie 1938 - 30 martie 1938

Bibliografie

• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 715-717 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 243-245 ISBN 973-8200-49-0Categorii:Ofiţeri în Primul Război Mondial