Bătălia de la Adamclisi (102)

Bătălia de la Adamclisi
Dacii şi aliaţii lor	Comandant: Decebal Forţe: Neprecizată Pierderi: Neprecizate	Anul 102 Adamclisi, judeţul Constanţa	Comandant: Traian Forţe: Neprecizată Pierderi: 3.800 morţi	Armata romană
Rezultat: Victorie a forţelor romane

Bătălia de la Adamclisi (102) a fost confruntarea finală a campaniei lui Decebal (87 – 106) în Moesia Inferior, în iarna anului 102.

„Diversiunea moesiană”, cum a mai fost numită, a avut loc în contextul ocupării unor poziţii cheie de către armata romană în Dacia, în urma bătăliei de la Tapae. Făcând o ultimă încercare de a schimba soarta războiului, Decebal atacă provincia Moesia Inferior, sprijinit de aliaţii buri şi roxolani, pentru a-l determina pe împăratul roman Traian (98 – 117) să disloce o parte a trupelor din Dacia. Informaţii referitoare la această campanie aflăm din interpretarea scenelor de pe Columna lui Traian şi ale monumentului de la Adamclisi (judeţul Constanţa), cele două surse fiind complementare. Astfel, aflăm că, trecând Dunărea îngheţată, o parte a trupelor dace şi aliate – îndeosebi cavaleria – pier ca urmare a spargerii gheţii. Dar pedeştrii, probabil mai uşori, reuşesc să treacă fluviul cu bine şi să atace prin surprindere castrele şi oraşele romane, luând prăzi importante. Traian este reprezentat pe Columnă venind cu o corabie pe Dunăre. Nefăcând jocul lui Decebal, acesta nu retrage trupe însemnate din Dacia, dând luptele din Moesia Inferior doar cu auxiliari.

Înainte de bătălia de la Adamclisi au loc alte două ciocniri sângeroase, soldate, se pare, tot cu victoria romanilor, pe locuri marcate ulterior prin înfiinţarea a două oraşe: Nicopolis ad Istrum („Oraşul Victoriei dinspre Dunăre”, azi Nikiup, Bulgaria) şi Marcianopolis („Oraşul Marcianei”, după sora împăratului, la vest de Odessos- Varna de azi, în Bulgaria). Confruntarea finală, s-a desfăşurat pe un platou mai înalt (cca. 150 m altitudine) din partea central-sudică a Dobrogei, unde azi se află comuna Adamclisi. Nu este cunoscut încă numărul forţelor participante, dar încleştarea trebuie să fi fost puternică, dată fiind importanţa acordată de Traian victoriei, relevată prin construcţiile ridicate aici ulterior: un monument impozant (40 m înălţime), numit Tropaeum Traiani („Trofeul lui Traian”), dedicat lui Mars Ultor (Marte răzbunătorul), un tumul ridicat în cinstea unui comandant important căzut în luptă şi un altar pe care erau inscripţionate numele a circa 3.800 de ostaşi romani ucişi.

Conform reprezentărilor de pe Columnă, atacul cu suliţele lansate de baliste a fost decisiv pentru victoria romanilor. Dezastrul atacatorilor nu a fost chiar total: o scrisoare a lui Plinius cel Tânăr către Traian arată că o căpetenie (probabil sarmată) pe nume Susagus, l-a capturat pe sclavul lui Liberius Maximus, pe care i l-a dat lui Decebal, care la rândul lui l-a trimis în dar lui Pacorus al II-lea, regele parţilor. Rezultă că o parte din atacatori s-au întors cu bine peste Dunăre, ducând şi prăzi.

Scopul strategic al campaniei din Moesia Inferior nu a fost atins, eşecul grăbind cucerirea Daciei şi transformarea ei în provincie romană. Propaganda imperială a acordat o deosebită importanţă victoriei, monumentul Tropaeum Traiani, ridicat pe locul bătăliei, având şi rolul de a atrage atenţia barbarilor din zonă asupra forţei militare a Imperiului Roman.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti 2011