Bătălia de la Odessa (14 august – 16 octombrie 1941)

Bătălia de la Odessa (1941)
'		14 august – 16 octombrie 1941 Odessa, Ucraina		'
Rezultat:

Bătălia de la Odessa [Ucraina] (14 august – 16 octombrie 1941). Operaţiune militară de amploare care a antrenat trupele române din cadrul Armatei 4 (condusă iniţial de gen. Nicolae Ciupercă), desfăşurată în contextul campaniei trupelor româno-germane din Crimeea, din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

Obiectivul acţiunilor militare iniţiate de trupele române a vizat cucerirea oraşului-port Odessa. Acesta era o bază navală şi aeriană de maximă importanţă pentru Uniunea Sovietică, care permitea lansarea de atacuri asupra teritoriului României, inclusiv a celor eliberate de forţele române din Basarabia (iunie – iulie 1941). În acelaşi timp, Odessa reprezenta o ameninţare la adresa liniilor de comunicaţii ale forţelor germane angajate în Crimeea, fiind, totodată, principala zonă de aprovizionare a bazei navale sovietice din Marea Neagră, Sevastopol. Sistemul de apărare era structurat pe patru linii de apărare, consolidate prin intermediul lucrărilor de fortificaţii apărate cu armament greu şi automat.

Prima etapă a ofensivei române (1 – 14 august 1941) a urmărit trecerea Nistrului şi ocuparea căilor de acces spre Odessa în scopul izolării acesteia. Obiectivul a fost îndeplinit doar în condiţiile suplimentării forţelor române, necesară ca urmare a rezistenţei sovietice. Străpungerea primei linii de apărare s-a realizat între 15 – 24 august, trupele române reuşind să depăşească rezistenţa Armatei de Litoral (sovietice). Succesul nu a putut fi consolidat în condiţiile lansării unor puternice contraatacuri sovietice care beneficiau de libertatea acţiunilor pe mare.

În acestă situaţie, mareşalul Ion Antonescu a decis înlocuirea comandantului forţelor române, numindu-l la conducerea Armatei 4 pe gen. Iosif Iacobici. Noul comandant obţine progrese limitate, constând în străpungerea celei de-a doua linii de apărare, fără a putea străpunge poziţia principală de apărare a Odessei. Lipsa de eficienţă a acţiunilor române a fost exploatată de forţele sovietice, care lansează o nouă contraofensivă (21 septembrie 1941) ce a condus la oprirea temporară a atacului împotriva Odessei şi scoaterea portului din aria de acţiune a artileriei române. Respingerea contraofensivei nu s-a putut realiza decât după două zile de lupte intense şi doar în condiţiile lansării de atacuri aeriene ale aviaţiei române şi germane.

Efectele acţiunilor combinate au condus la slăbirea apărării sovietice care va ceda în cele din urmă, oraşul fiind ocupat de forţele române, în 16 octombrie 1941. Numărul prizonierilor sovietici s-a ridicat la 6 363 militari, dublat de pierderi importante de armament şi echipamente militare. În acelaşi timp, din totalul de c. 340 000 de militari angajaţi de România în bătălia Odessei, pierderile au fost mari: 17 729 morţi, 63 345 răniţi, 11 471 dispăruţi.

Consecinţele victoriei de la Odessa s-au reflectat în slăbirea semnificativă a capacităţii sovietice de apărare a Crimeii, permiţând, totodată, accelerarea ofensivei germane care va anihila o importantă grupare sovietică lângă Kiev.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011