Baia Mare
de la Enciclopedia României
| Municipiul Baia Mare Judeţul Maramureş (MM) | |
| Localităţi componente |
|---|
| Blidari, Firiza, Valea Neagră |
| Amplasarea localităţii în judeţul Maramureş | |
|---|---|
| Atestare | 1329 |
| Suprafaţă | 235.73 km² |
| Populaţie | 139870 locuitori (2007) |
| Densitate | 593.35 loc./km² |
| Altitudine medie | 225 metri n. m. |
| Primar | Cristian Anghel (PNL) |
| Pagină web | Situl oficial al oraşului |
|
Index municipii în judeţul Maramureş |
|---|
Baia Mare |
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Baia Mare este un municipiu situat în partea de nord-vest a României, în depresiunea omonimă, la poalele Munţilor Gutâi, pe râul Săsar.
Cuprins |
Istoric
În urma săpăturilor arheologice efectuate pe teritoriul municipiului au fost descoperite vestigii din Epoca bronzului şi urme ale unor exploatări miniere din perioada dacilor liberi. Localitatea a fost menţionată documentar pentru prima dată în 1327, în 1329 a apărut consemnată cu numele de Civitas Rivuli Dominarum, iar în 1346 a primit privilegiul de oraş liber. Documente din anul 1411 amintesc de existenţa unei monetării.
După anul 1412 încep să apară primele bresle, ajungând la circa 30 de bresle în secolul al XVIII-lea. Prima breaslă înfiinţată a fost cea a croitorilor, apoi au urmat breslele măcelarilor, olarilor, tâmplarilor, tăbăcarilor, aurarilor, fiecarilor, cizmarilor. Oraşul s-a dezvoltat ca un centru meşteşugăresc, comercial şi de exploatări forestiere.
Demografie
La recensământul din 2002[1] populaţia stabilă a oraşului era de 137.921 de locuitori, cu o tendinţă negativă.
Bibliografie
- Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000