Baloşeşti
de la Enciclopedia României
| Satul Baloşeşti |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1548 |
| Populaţie | 140 locuitori |
| Cod poştal | 307411 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Baloşeşti este un mic sat în judeţul Timiş, comuna Tomeşti. Este un vechi sat românesc, locuit în majoritate covârşitoare de români. Are 140 de locuitori (2002).
Localizare
Satul se situează în extremitatea estică a judeţului Timiş, în zona de tranziţie dintre Dealurile Făgetului şi Munţii Poiana Ruscă. Cel mai apropiat centru urban este oraşul Făget, situat la 17 km nord-vest de sat. Se învecinează direct cu Tomeşti la est şi Jupâneşti la vest, ambele la circa 3 km distanţă, pe drumul comunal DC114.
Istorie
Satul a fost dintotdeauna românesc, după cum o atestă numele şi toponimia locală. În apropiere au existat alte două sate care sunt de-a lungul timpului amintite (unul dintre ele, satul Ursu, amintit în sec. XV) şi care au mai rămas în vocabularul local ca denumiri de locuri în hotarul satului. Prima atestare documentară apare în 1548. Atunci, proprietarul Ioan Bozváry, lasă prin testament fiicei sale Bloşeştiul împreună cu satele Fărăşeşti, Nemeşeşti şi Margina. În 1597 principele Sigismund Bathory donează localitatea lui Ştefan Török.
Conscripţia de la 1717 evidenţiază satul cu numele Balooste, sat locuit, cu doar 8 case. Datorită amplasării la zona de graniţă dintre unităţi administrative, a aparţinut când de Hunedoara, când de Severin, când de Caraş. Numele satului s-a schimbat chiar mai des. Câteva dintre denumiri au fost: Băloşeşti, Beluşeşti, Beluzest, Belsfalva, Baloses, Balloschest, Balosesty, Palosiest.
Demografie
La ultimul recensământ naţional din 2002, Baloşeştiul avea 140 de locuitori, în scădere cu 21% faţă de precedentul recensământ din 1992. Dintre aceştia 139 erau români şi 1 maghiar.
De-a lungul timpului, populaţia satului a evoluat astfel:
| Evoluţia populaţiei | |||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1880 | 1900 | 1910 | 1930 | 1941 | 1966 | 1977 | 1992 | 2002 | |||||
| 168 | 222 | 244 | 240 | 235 | 217 | 232 | 178 | 140 | |||||
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935