Béla Bartók

Béla Bartók
Naţionalitate		maghiară
Născută		25 martie 1881, Sânnicolau Mare
Decedată		26 septembrie 1945, New York
Cauză deces		boală
Ocupaţie		compozitor, pianist maghiar, folclorist

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Sânnicolau Mare, d. 26 septembrie 1945, New York) compozitor, pianist maghiar, folclorist.

Biografie

La vârsta de 9 ani a compus prima sa operă, iar în 1903 a dat primul concert în oraşul său natal. Descendent al unei familii de dascăli din Sânnicolau Mare, tatăl său fiind directorul Şcolii Agricole, iar mama sa învăţătoare, a început să cânte la pian, sub îndrumarea mamei sale, iar din 1893 a lui Lazlo Erkel, fiul marelui compozitor maghiar, Franz Erkel. A urmat Academia Regală de Muzică de la Budapesta, unde a studiat pianul şi compoziţia, iar din 1907 a devenit profesor în cadrul ei.

Geniul său consta în renaşterea folclorului, a cules, studiat şi transpus în operele sale cântece şi poezii populare din toate colţurile lumii. Începând cu anul 1903 s-a ocupat intens de culegerea cântecelor populare româneşti şi a altor naţionalităţi. Ca pianist, între anii 1922-1936, a susţinut peste 40 de concerte, în oraşe din Banat, Transilvania şi în Bucureşti. De la Bela Bartok au rămas consemnate, în cartea sa, cele trei cugetări, plecând de la deviza „cântă-mi şi-ţi zic frate”; „Socot drept scop al vieţii mele să continui şi să isprăvesc studierea muzicii poporului român”; „La ţăranii români muzica este o îndeletnicire obştească.” „Ideea mea călăuzitoare este ideea fraternităţii popoarelor, în ciuda tuturor războaielor şi neînţelegerilor.” Ele redau valoarea omului înţelept, născut pe acest plai, iar a treia cugetare este o idee universală, ca popoarele să se unească împotriva răului, pentru binele umanităţii, dând o palmă zdravănă şovinismului.

Majoritatea concertelor susţinute de Bella Bartok, pe lângă scopul artistic promovau prietenia şi înfrăţirea popoarelor. Academia Română i-a tipărit culegerile de folclor, iar George Enescu l-a primit ca pe un artist-frate în mijlocul Societăţii Compozitorilor Români, unde a prezidat alături de Enescu şedinţe de decernare a premiului naţional de compoziţie "Enescu". Lui Bella Bartok îi datorăm cea mai importantă culegere de folclor muzical românesc publicată până în prezent. A fost printre primii deschizători de drum în cercetarea ştiinţifică a creaţiei muzicale a poporului nostru. Ca urmare a începerii războiului, în 1940, emigrează în SUA, unde moare la 26 septembrie 1945, fiind înmormântat la New York.

Pentru respectul ce-l poartă marelui om, în semn de adâncă preţuire, oraşul i-a ridicat un monument, cu bustul său, în centrul oraşului, un muzeu în castelul Nako şi casa memorială amenajată (Str. Brediceanu, nr.17).

Bibliografie

• Parneci, Sergiu, Monografia oraşului Sânnicolau Mare, ISBN 973005147X