Călacea (Timiş)

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Călacea)
Salt la: navigare, căutare
Satul
Călacea

Comuna Orţişoara
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Calacea.jpg
Atestare 1311
Populaţie 674 locuitori
Cod poştal 307306

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Călacea este o un sat în judeţul Timiş. Aparţine de Comuna Orţişoara şi are o populaţie de 674 locuitori (2004). Este totodată una dintre cele mai cunoscute staţiuni balneoclimaterice din vestul ţării. Pe teritoriul satului se găsesc resurse de petrol şi gaze naturale exploatate şi în ziua de azi. Are staţie de cale ferată proprie (Băile Călacea) la calea ferată Timişoara - Arad. Se situează la circa 25 km de Timişoara şi 30 km de Arad.

Istorie

Cele mai vechi mărturii care s-au descoperit pe teritoriul Călacei sunt fragmente de obiecte de factură dacică care datează din secolele I î.Hr - I d.Hr. Rămăşiţe mai mult sau mai puţin bogate s-au descoperit şi cu referire la perioadele intermediare începutului de mileniu şi evului mediu târziu. Prima atestare documentară datează din anul 1214, când localitatea este amintită sub numele de villa Colosa. În anul 1311 localitatea este amintită într-un document cu numele de Kalandava. Ulterior au avut loc mai multe menţionări în documente cu privire la nobilii şi proprietarii locali (în 1341, cu numele de Kalacha, în 1349, 1414 etc.). Din perioada otomană lipsesc documentele despre Călacea.

După ocuparea Banatului de către habsburgi, începe reorganizarea Banatului şi are loc prima conscripţie generală, în 1718, elaborată sub comanda contelui Mercy. În această conscripţie nu apare menţionată Calacea. În schimb, pe harta elaborată la 1723, apare comuna locuită Kalacs, în districtul Timişoarei. Lângă aceasta se afla pusta Kallacs. Apare şi pe harta lui Francesco Griselini din 1776, cu numele de Callazo, iar în dicţionarul lui Korabinsky cu numele de Callatzo, cu specificarea că populaţia era formată din români.

În cronica parohială de la 1758 este consemnată existenţa bisericii de lemn, care avea hramul Sfântul Mucenic Gheorghe. Această biserică de lemn a fost înlocuită cu cea nouă, din cărămidă, terminată la 1829. [1]

Aşezările româneşti din noul Banat imperial austriac, printre care şi Calacea, au fost greu încercate în perioada 1765 - 1767. Împărăteasa Maria Theresia, în efortul de colonizare a Banatului, a emis la data de 24 iulie 1765, un ordin pentru dislocarea satelor autohtone româneşti şi mutarea lor în regiuni cu populaţie compactă de români. În urma acestui ordin au fost dislocaţi românii din Aradul Nou, Felnac şi Sânpetru. Guvernatorul Banatului, Perlas Rialph, a înaintat împărătesei un memoriu care propunea spre relocare mai multe sate româneşti: Murani, Jadani, Calacea, Seceani, Săcălaz, etc. Băştinaşii din mai multe sate s-au opus vehement şi au reuşit să scape dizlocării. Săcălazul spre exemplu, a fost mutat din vatra sa, în timp ce Călacea a reuşit să se menţină.

Domeniul Călacea s-a aflat pentru o perioadă de timp în proprietatea bancherului vienez George Sina, cel mai mare proprietar din Banat. Acesta a întreţinut relaţii bune cu românii din Calacea, dar şi cu alţi români de seamă din imperiu, cum ar fi Andrei Şaguna. El s-a dedat mai multor acte de binefacere în favoarea românilor din Calacea, printre care a sprijinit şi biblioteca românească.

Populaţia

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1200 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,germani, maghiari

1880,1077,789,114,155 1890,1189,767,235,156 1910,1096,828,192,64 1930,1070,785,170,112 1941,1046,772,149,118 1966,829,614,78,137 1977,804,644,45,111 1992,690,595,32,61 2002,674,610,24,39 </lines>

Călacea a fost din totdeauna un sat românesc. Românii au constituit majoritatea absolută la toate recensămintele moderne efectuate. Au existat şi comunităţi semnificative de maghiari şi germani, însă numărul lor s-a redus foarte mult. La recensământul din 2002, populaţia Călacei era de 674 locuitori, în scădere cu 2% faţă de 1992. Cea mai consistentă populaţie s-a înregistrat în anul 1.900, 1.194 locuitori, cu 77% mai mulţi decât la ultimul recensământ. Din punct de vedere etnic, locuitorii se împart în 610 români, 39 maghiari, 24 de germani şi 1 de altă etnie.[2]

Staţiunea Călacea

Staţiunea Călacea are o suprafaţă de circa 15 ha, în interiorul căreia se află un parc cu arbori seculari, un lac cu nuferi albi şi raţe sălbatice. Apele termale au 38-39°C

Personalităţi

  • Aurel Leucuţia (1894 - 1964), jurist, doctor în drept, om politic, fruntaş ţărănist, ministru.

Bibliografie

  • Traia, Ioan - Călacea - contribuţii monografice, Editura Eurostampa, Timişoara, 2006 ISBN 973-687-390-0
  • Crişan, Ioan - "Aşezări rurale medievale din Crişana (secolele X-XIII), Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2006, ISBN 973-7621-00-X

Note

  1. Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3, p.31
  2. Varga E., Statistică pe recensăminte după religie, judeţul Timiş 1869 - 2002