Căpăt
de la Enciclopedia României
| Satul Căpăt |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1462 |
| Populaţie | 286 locuitori |
| Cod poştal | 307331 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Căpăt este un sat în comuna Racoviţa, judeţul Timiş. Are 286 locuitori (2002). Aici se găseşte o biserică de lemn, monument istoric, construită în 1736.
Cuprins
Localizare
Se află la 8 km nord-est de Buziaş şi la 20 km vest de municipiul Lugoj. Are staţie proprie la calea ferată Timişoara-Buziaş-Lugoj.
Istorie
În Evul Mediu se numea Képed iar prima atestare documentară a satului datează din 1462, sub numele de Kisképed (Căpătul Mic). Sub ocupaţia otomană ea era locuită de români, fapt relevat şi de recensământul general organizat de austrieci în 1717, după ce au cucerit Banatul. Satul s-a construit la marginea pădurii Dumbrava, care în trecut făcea parte din codrii de stejar ai Silagiului, ce acopereau, până spre sfârşitul secolului XVIII, mii de hectare. Acest lucru a facilitat construcţiile din lemn, care să găsea din abundenţă. Dealtfel satul şi-a schimbat de două ori vatra, datorită inundaţiilor. Mai întâi s-a aflat pe locul numit „Sălişte”, iar a doua oară pe locul numit „Izvor”.[1] Biserica din lemn, construită în 1736, a fost şi ea mutată odată cu satul.
În 1807, Căpătul era proprietatea fondului religionar şi cultural public, ca şi Buziaşul şi satele din jur. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate câteva familii de slovaci provenind din regiunea Trencsen, care, cu timpul, s-au maghiarizat. Totodată, la 1850 s-au mai aşezat germani şi unguri. În ciuda eforturilor de colonizare şi de maghiarizare, satul a continuat să fie majoritar românesc. Românii erau specializaţi în creşterea porcinelor. La 1881 avea 567 ortodocşi şi doar 82 de catolici. Numele oficial pe care l-a purtat în perioada 1860 - 1912 a fost Kepeth.
În 1925 a fost construită biserica nouă, dar la 12 septembrie 1931 aceasta a fost puternic afectată de un uragan care i-a smuls turnul.
Populaţia
La recensământul din 2002 avea 286 locuitori, din care 238 români, 31 maghiari şi 17 ucraineni.
Biserica de lemn
Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1736. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". Are plan dreptunghiular cu absidă semicirculară nedecroşată şi turn mic de pronaos. Picturile murale datează din 1778 şi au fost recondiţionate în 1810. Biserica din lemn este monument istoric şi aparţine patrimoniului naţional.
Bibliografie
- Corneanu, Nicolae, Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn ale Banatului, Editura Excelsior Art, Timişoara 2001 ISBN 973-592-050-6
Note
- ↑ Corneanu, p.191