Caloianul

Caloianul este un obicei popular practicat în trecut pentru aducerea ploii. Caloianul era solul trimis de oameni la zeul ploii, pentru a-l îndupleca să dezlege ploile. Astfel, pe vreme de secetă, fetele şi femeile de la ţară făceau un omuleţ din lut galben (numit „Caloian”) pe care-l puneau într-un sicriu şi pe care-l boceau ca pe un mort, imitând astfel ritualul înmormântării. Femeile cântau o poezie anume şi apoi îngropau omul din lut lângă o fântână. După trei zile îl dezgropau şi-l aruncau pe apă, pentru a tulbura apele şi norii, aşa cum se întâmplă înainte de a ploua. De ziua Caloianului, bărbaţii arau doar până la amiază, iar restul zilei petreceau.

Este posibil ca obiceiul Caloianului să fie o reminescenţă din mitologia romană, ca şi Paparudele. Romanii obişnuiau să-l invoce pe Jupiter pluvius în sărbătorile Robigale. Obiceiul era foarte răspândit până pe la începutul secolului al XX-lea.

Bibliografie

• Enciclopedia Minerva, Cluj, 1929
• Ghinoiu, Ion, Obiceiuri populare de peste an, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997, ISBN 973-577-065-2 pp.37-38