Cantafabule
de la Enciclopedia României
Cantofabule reprezintă primul dublu LP al formaţiei Phoenix. Acesta a fost editat în 1975, la casa de discuri „Electrecord”. Numele a fost greşit ortografiat pe copertă, cel corect fiind „Cantafabule”. Această eroare a fost perpetuată şi la reeditarea albumului, în 1992, iar ediţia piratată în Belgia (1993), care avea aceeaşi copertă însă pe o nuanţă roşiatică, a fost cunoscută internaţional sub numele de „Cant of a Bule”. Eroarea a fost corectată abia la apariţia CD-ului Cantafabule - Bestiar, în 1996, şi la reeditarea oficială a Electrecordului, în 2008. Ultima ediţie, în format digipack, are unele piese unite între ele.
Coperta originală a fost cenzurată, ceea ce s-a putut vedea pe cea din 1975 fiind de fapt interiorul iniţial, proiectat de acelaşi cuplu Lili şi Valeriu Sepi. Ea a fost reconstituită pe CD-ul din 1996 de către Nicolae Covaci. Textul de prezentare a aparţinut lui Adrian Păunescu, însă a fost scos la reeditarea din 1992. Concertele de promovare a dublului LP s-au numit „Însă eu...” şi au avut, ca elemente inedite, caprele de lemn ale lui Valeriu Sepi şi, după ce Covaci a renunţat la Ovidiu Lipan, ceata dubaşilor din Brăneşti. Piesele de pe album au fost compuse de către Nicolae Covaci şi Josef Kappl, probabil cu colaborarea lui Mircea Baniciu şi Ovidiu Lipan la prima şi ultima piesă, iar versurile au fost scrise integral de către tandemul Şerban Foarţă - Andrei Ujică. Este momentul aducerii în formaţie a lui Ovidiu Lipan, în locul lui Costin Petrescu (cel care, în concepţia lui Nicu Covaci, nu reuşea să imprime forţa necesară pieselor), după o scurtă încercare cu toboşarul de jazz Eugen Gondi.
Cuprins
Ideea
Conceptul albumului a plecat de la un Bestiar din secolul al XIV-lea găsit de Andrei Ujică. Bestiarele erau cărţi în care se evocau animalele de origine fabuloasă, simbolizând forţele binelui şi ale răului.
Melodiile fuseseră în bună parte compuse în iarna lui 1974-1975 la cabana de pe Muntele Semenic.
Spectacolul
Spectacolele de promovare s-au intitulat „Însă eu...” si s-au desfăşurat în bună parte clandestin, pe stadioane, formaţia fiind la acea oră interzisă oficial. Concepţia şi regia spectacolului au aparţinut lui Nicolae Covaci şi lui Dan Chişu, care a realizat costumaţia şi măştile împreună cu mama lui Covaci. Fiecare dintre membri formaţiei reprezenta un animal fabulos (de exemplu Baniciu era Inorogul, Covaci - Bourul, iar Ovidiu Lipan - Balaurul) şi purta un machiaj deosebit pe faţă. Au fost folosite o serie de materiale şi soluţii inedite pentru a putea crea acele costume de scenă. Ulterior renunţării la serviciile lui Ovidiu Lipan şi ale lui Günther Reininger, soluţia a fost cooptarea dubaşilor din Brăneşti şi a lui Erlend Krauser la vioară şi chitară electrică. Ultima schimbare a adus în locul dubaşilor brăneşteni, care deja aveau probleme din pricina autorităţilor, a voluntarilor studenţi, fiecare realizându-şi singur costumaţia de scenă şi „duba” în care urma să bată.
Piese
Discul 1, partea A:
- Invocaţie
- Norocul Inorogului
- Scara scarabeului
Discul 1, partea B:
- Delfinul, dulce dulful nostru
- Uciderea balaurului
- Ştima casei
- Pasărea calandrinon
Discul 2, partea A:
- Filip şi cerbul
- Vasiliscul şi Aspida
- Sirena
- Pasărea Roc...k And Roll
Discul 2, partea B:
- Cîntic-lu a cucuveauă-liei
- Zoomahia
- Phoenix
Componenţa formaţiei
- Nicolae Covaci - chitară solo, voce, chitară acustică, double six, blockflöte
- Iosif Kappl - chitară bas, voce, vioară, blockflöte
- Mircea Baniciu - solist vocal, chitară acustică
- Günther Reininger - pian, pian electric, synthesizer, celestă, orgă electronică
- Ovidiu Lipan - baterie, bongos, timpane, gong, clopote, tamburină
Recită: Florian Pittiş
Reeditări
Ediţia a II-a (1992)
discul 1 - faţă
Ediţia a II-a (1992)
discul 2- faţă
Ediţia din Belgia - CD (1993)
Altă variantă piratată
Reeditarea oficială - CD (1996)
Reeditarea Electrecord - CD (2008)
Bibliografie
- Nicolae Covaci - „Phoenix, însă eu...”, Editura Nemira, Bucureşti, 1994.
Legături externe