Coşava
de la Enciclopedia României
| Satul Coşava |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1405 |
| Populaţie | 451 locuitori |
| Cod poştal | 307136 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Coşava este un sat în judeţul Timiş, comuna Curtea. Localitatea este renumită pentru portul popular specific şi pentru ţesăturile de interior.
Localizare
Se situează în extremitatea estică a judeţului Timiş, în zona etnografică a Făgetului, în zona de trecere de la câmpie la deal. Cel mai apropiat centru urban este oraşul Făget, la circa 9 km vest. Localitatea este străbătută de drumul naţional DN 68A, Lugoj - Deva. De la Coşava se merge pe drumul judeţean DJ 684 către Curtea, Tomeşti sau Pietroasa.
Istorie
Prima atestare documentară datează din 1405. În 1597 era donată de principele Sigismund Bathory lui Şefan Török. Atunci se numea Kosava şi aparţinea judeţului Hunedoara, adică de Ardeal. În 1690 este înregistrată în conscripţia Făgetului, deci în Banat. La conscripţia Banatului din 1717 apare menţionată cu 30 de case. Administraţia maghiară a mai numit-o Kossova (la 1851) şi Kossõ (1913). În popor s-a mai numit şi Coşoa, Corşova, Coşiava.
În fosta casă a poştei (vechi han din secolul al XVIII-lea, demolat în 1957), a poposit domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1866, când a luat calea exilului spre Heidelberg (Germania).
La Coşava a existat o veche biserică din lemn despre care se ştie că a fost sfiinţită în 1776 şi donată satului vecin Coşeviţa în 1891. Biserica actuală, cu pereţii din piatră şi suprastructura din lemn, a fost construită în 1893-1894, în timpul preotului Antoniu Angel. A costat 4100 de florini, plătiţi aproape integral de credincioşii din parohie. În secolul XIX a existat o şcoală confesională, de unde ieşeau absolvenţi în teologie şi chiar preoţii locului. Această şcoală a fost închisă în 1914 de autorităţile maghiare. După unirea Banatului cu România s-a transformat în şcoală comunală românească.
Populaţia
Satul Coşava a fost din totdeauna un sat românesc, creştin-ortodox. La recensământul din 2002, avea o populaţie de 451 locuitori, dintre care 409 români (90%), 35 ţigani şi 7 de altă etnie.
Bibliografie
- Corneanu, Nicolae, Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]