Cocuţa Conachi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Cocuţa Conachi
Replace this image female.png
Alte nume Ecaterina
Născută 17 august 1828, Iaşi
Decedată 22 februarie 1870, Roma
Ocupaţie chimistă
Căsătorită cu Nicolae Vogoride
Părinţi Costache Conachi şi Smaranda Negri
Copii Emanoil, Maria şi Lucia

Ecaterina Cocuţa Conachi (n. 17 august 1828, Iaşi – d. 22 februarie 1870, Roma). Militantă pentru unificarea Principatelor.

Biografie

A fost fiica logofătului moldovean Costache Conachi şi a Smarandei Negri.

Cocuţa Conachi a fost contemporana unei perioade de prefaceri modernizatoare, intrând în contact, prin intermediul numeroasei sale familii (era sora vitregă, după mamă, a lui Costache Negri, a Zulniei, căsătorită cu Vasile Sturdza, fruntaş unionist, a Catincăi şi a maicii Evghenia Negri, la rându-le simpatizante ale ideii de unitate naţională), cu scrieri revoluţionare ce au marcat întreg secolul XIX.

La 2 iunie 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, desemnat, după moartea lui Theodor Balş, caimacam al Moldovei, căsătorie aranjată de ilustrul său părinte, ostil cauzei unioniste şi apărător al intereselor otomane în Ţările Române.

Însuşi domnul Moldovei, Mihail Sturdza, a participat la căsătoria celor doi, la moşia Ţigăneşti. Au avut împreună 3 copii, Emanoil, Maria şi Lucia.

Convingerile civice ale „primei doamne” au devenit manifeste în contextul luptei pentru unire din Moldova. La convins pe Nicolae Vogoride să renunţe la desemnarea lui Constantin Catargiu sau Nicolae Cantacuzino ca miniştri, ambii recunoscuţi antiunionişti, ameninţând în caz contrar cu divorţul şi cu plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea sa, pierdută în urma unor neinspirate plasamente. Cocuţa Conachi reproşa „veneticului din Fanar”: „Ai venit în ţară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ţi-am adus-o eu. Îţi iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să devie şi a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aş putea, printr-un divorţ, să te aşez din nou pe paiele de unde te-am ridicat”.

A reuşit, prin violarea corespondenţei dintre soţul ei şi demnitarii otomani, să descopere şi să invalideze complotul pregătit cu sprijinul Imperiului Habsburgic, prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile din Moldova. Scrisorile au fost trimise spre publicare de către Costache Negri şi Dimitrie Rallet, prin intermediul ambasadorului francez, cotidianului «L’Étoile d’Orient» („Steaua Dunării”), care fusese interzis la Iaşi şi apărea la Bruxelles. Scurte review-uri în limba română ale acestor epistole care au făcut înconjurul Europei, au fost publicate şi în Moldova sub numele de Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite feţe politice.

Urmare a gestului său de mare curaj, Puterile Garante au silit prin atitudinea lor Imperiul Otoman să-şi reevalueze poziţia diplomatică faţă de Principate şi să accepte rezultatul favorabil reluării alegerilor decis la Osborne.

După împlinirea actului Unirii l-a părăsit pe Nicolae Vogoride şi a călătorit prin Europa. După moartea acestuia, survenită în 1862, s-a recăsătorit cu principele Emanuele Ruspoli, care a devenit unul dintre apropiaţii regelui italian Vittorio Emanuele II. Cocuţa Conachi a cunoscut astfel cele mai elitiste cercuri politice şi artistice italiene, fiind o temerară susţinătoare a procesului de unificare, aşa cum se dovedise a fi şi în cazul românesc.

A murit doborâtă de febră palustră şi a fost înmormântată la moşia familiei de la Ţigăneşti.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.