Cenad

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Comuna Cenad)
Salt la: navigare, căutare
Comuna
Cenad

Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Localităţi componente
Cenad
Atestare 1030
Populaţie 4619 locuitori (2010)
Primar Nicolae Crăciun (PDL)
Pagină web http://cenad.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Cenad este o localitate situată în Câmpia Mureşului, pe stânga văii Mureşului, în extremitatea de vest a României, la graniţa cu Ungaria. Este punct de trecere a frontierei. Comuna cu acelaşi nume are în componenţă un singur sat: Cenad, satul de reşedinţă.

Istorie

Cenadul este una din localităţile cu cea mai veche istorie documentată de pe întreg teritoriul al Banatului. O istorie bogată care începe încă din perioada cuceririi romane, când aici a existat castrul roman Morisena („Mureşana”). Încă din acea perioadă a avut o oarecare însemnătate pentru această zonă, dar un rol crescut l-a avut în timpul regelui maghiar Ştefan (supranumit Ştefan cel Sfânt, primul rege al Ungariei).

De la Morisena la Cenad

La începutul domniei lui Ştefan, aici îşi avea reşedinţa un anume Ajtony, care a adus arhitecţi din Grecia pentru a ridica o biserică, o mănăstire şi un palat. Acest Ajtony, fiind păgân, se dădea la tot felul de abuzuri faţă de populaţia locală, motiv pentru care regele Ştefan a decis să-l trimită împotriva lui pe Csanád, rudă a regelui şi fost prieten al lui Ajtony, creştinat la Esztergom. Auzind Ajtony despre expediţia întreprinsă împotriva sa, a ieşit înaintea lui Csanád, atacându-l prin surprindere şi obligându-l să se retragă la Kanisza, după cum povesteşte în memoriile sale Sfântul Gerard de Cenad[1]. Cronicarul povesteşte că atunci Csanád s-a rugat la Dumnezeu şi a promis că dacă îl va învinge pe Ajtony, va zidi o mănăstire. Acestuia, în vis, îi apare un leu care îi spune să atace imediat şi victoria va fi a lui. Csanád şi oştirea sa pornesc grăbiţi în miez de noapte şi se ciocneşte cu oastea lui Ajtony pe locul unde astăzi se află Tomnaticul. Ajtony însuşi este omorât, iar soldaţii lui intră în panică şi se măcelăresc între ei.

După această victorie răsunătoare, Csanád se întoarce în cetate şi îi trimite regelui capul lui Ajtony. Drept recompensă, regele înfiinţează un nou judeţ, cu numele eroului şi sub conducerea acestuia şi cu reşedinţa la Morisena, care primeşte şi statutul de cetate regală. Spre sfârşitul secolului XIII şi localitatea va purta numele Csanad.

În anul 1030 regele înfiinţează o episcopie condusă de Gerard, episcop de Veneţia, care avea să devină un sfânt al Bisericii Catolice. El a ridicat o biserică şi a înfiinţat o mănăstire închinată Maicii Domnului. Cu această ocazie a adus ingineri italieni, care s-au stabilit aici şi au ridicat pe locul vechii cetăţii Morisena, cetatea Cenad.

Cenadul medieval

În perioada medievală Cenadul a avut o importanţă destul de mare în cadrul regatului maghiar. Ca dovadă stau vizitele pe care diferiţi regi le-au făcut aici de-a lungul timpului: Ladislau la 1278, Carol Robert la 1322, Ludovic cel Mare la 1366, Sigismund, de mai multe ori între 1394-1436, Ladislau V la 1459. Ioan Corvinul a fost într-o perioadă prefect al judeţului Cenad.

Momentele zbuciumate, de răscruce în istoria medievală a Cenadului, au fost diferitele invazii şi ocupaţii, temporare sau de lungă durată, care au marcat adesea negativ cursul istoric al acestei localităţi. În anul 1241 tătarii au năvălit dinspre Ardeal, venind de-a lungul Mureşului, au atacat şi distrus cetatea. Ea a fost reconstruită de episcopul Bulcs. Două sute de ani mai târziu, a fost rândul turcilor să invadeze cetatea, motiv pentru care la 1459, episcopul Hangocsi a început construirea de fortificaţii. În 1514 Gheorghe Doja a cucerit cetatea, a dispus masacrarea preoţilor, a dărâmat biserica şi ars casele. Determinat, episcopul Francisc Csaholyi a reconstruit cetatea, pentru ca la 1528-1529 ea să fie vizitată de regele Ioan. Un an mai târziu a fost ocupată de germani pentru scurt timp, la 1551 de turci şi apoi, după căderea Timişoarei, Cenadul intră sub stăpânire turcească.

Ocupaţia turcească a durat 150 de ani, cu scurte întreruperi în 1596, când o cuceresc tătarii şi în 1613 când este luată de sârbi. Gabriel Bethlen a recucerit-o şi dat-o pe mâna turcilor, care au stat aici până în 1685.

Cenadul în secolele XVIII-XX

După înfrângerea turcilor de către austrieci, printre condiţiile păcii de la Karlovitz din 1699 a fost introdusă şi aceea de a dărâma cetăţile din Banat, cum s-a întâmplat şi cea de la Cenad. Dărâmarea efectivă s-a făcut sub coordonarea generalului Oettingen. În acea perioadă Cenadul era locuit în cea mai mare parte de sârbi. Sub austrieci, încep colonizările cu germani, iar primul val se aşează aici în 1764-1765. Din acest motiv se înfiinţează practic o nouă localitate, Cenadul German (sau Cenadul Vechi), spre deosebire de Cenadul Mare (sau Cenadul Sârbesc), care era locuit de sârbi. Cele două aşezări s-au unit mai târziu într-o singură entitate.

În 1779 se desfiinţează judeţul Cenad şi comuna trece în componenţa Torontalului. În 1858 ajunge în proprietatea familiei macedo-române Nako, care a construit aici şi un castel.

Demografie

La recensământul populaţiei din 2002, populaţia comunei Cenad era de 4249 locuitori[2], dintre care 2820 erau etnici români, 657 etnici maghiari, 367 etnici romi, 18 etnici ucraineni, 48 etnici germani, 320 etnici sârbi, 13 etnici bulgari şi alte 3 etnii. <lines size=500x200 title="Evoluţia populaţiei din comuna Cenad" ymin=0 ymax=8000 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1880,6982 1890,7427 1900,7389 1910,7187 1920,7219 1930,7236 1941,7526 1956,6089 1966,5614 1977,5022 1992,3991 2002,4249 2010*,4619 </lines>

Obiective turistice

  • Ruinele Cetăţii şi ale fostei mănăstiri „Sfântul Ioan Botezătorul” din secolul al X-lea
  • Biserica romano-catolică din secolul al XIX-lea
  • Rezervaţia forestieră Pădurea Cenad

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
  • *** Biroul electoral central - Primari aleşi pe municipii, oraşe şi comune, 2008 [2]

Note

  1. Lotreanu, p.121
  2. Date demografice conform recensământului din anul 2002