Constanţa Dunca-Schiau

Constanţa Dunca-Schiau (n. 16 februarie 1843, Botoşani – d. p. 1924, Sibiu?). Scriitoare, militantă pentru emanciparea femeilor din România.

Biografie

Studiază la Viena şi Paris, este prima româncă posesoare a brevetului de capacitate la Sorbona şi a certificatului de Înalte Studii Pedagogice la Collège de France.

Revenită în ţară, a prezentat domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi Camerei Deputaţilor memoriul intitulat Fiicele poporului. Proiect prezentat domnitorului şi Camerei Deputaţilor asupra educaţiunii populare a fetelor în România (1863), care cuprindea mai multe idei despre organizarea învăţământului feminin: disciplinele obligatorii pentru şcolile normale, diferenţe de organizare între învăţământul rural şi cel urban, crearea de şcoli de arte şi meserii pentru fete, reformarea orfelinatelor. Proiectul elaborat de ea, în urma studierii sistemului educaţional occidental, a fost apreciat de Asociaţia pentru instrucţia elementară din Franţa şi de către Alexandru Ioan Cuza, care va ţine seama de unele dintre sugestiile ei în elaborarea Legii instrucţiunii publice adoptată în 1864.

În 15 martie 1863, Constanţa Dunca-Schiau fondează revista „Amicul familiei. Litere-ştiinţă-arte-pedagogie-industrie”, în care publică mai multe articole-manifest prin care atrage atenţia asupra discriminării femeilor din România.

A scris piese de teatru (Martira inimei, Motiv de despărţenie sau ce deputat!, Deputatul mut), romane (Elena, Omul negru, Radu al II-lea cel Frumos), poezii, critică de teatru ş.a.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012