Constantin Căpităneanu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Constantin Căpităneanu
Replace this image male.png
Naţionalitate român
Născut 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeş, judeţul Argeş
Decedat 13/25 aprilie 1893, Piteşti, judeţul Argeş
Ocupaţie astronom, geodez, cartograf, ofiţer

Constantin Căpităneanu (n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeş, judeţul Argeş - d. 13/25 aprilie 1893, Piteşti, judeţul Argeş) a fost astronom, geodez, cartograf, ofiţer al armatei române în timpul Războiului de Independenţă al României din anii 1877-1878.

Biografie

S-a născut la Curtea de Argeş din părinţi originari din Macedonia. Se cunosc puţine date despre copilăria şi adolescenţa sa.

La dorinţa părinţilor, a urmat cursurile seminarului teologic, pe care l-a absolvit. S-a înscris ulterior la Şcoala Militară din Bucureşti, pe care a absolvit-o la 10 iulie 1864, cu gradul de sublocotenent de geniu. La această şcoală a fost coleg de promoţie cu viitorul general Iacob Lahovari şi cu viitorul său colaborator, Constantin Brătianu.

După absolvirea Şcolii Militare a rămas în cadrul acesteia ca ofiţer-repetitor, activând la mai multe dintre catedrele acestei şcoli.

În anul 1868 este trimis în Franţa, pentru a studia astronomia, pasiunea sa, în cadrul Observatorului astronomic din Paris. A absolvit cursurile teoretice de astronomie în anul 1870, fiind încadrat la Observatorul astronomic pe post de observator.

S-a întors în ţară, în anul 1872 fiind propus de către generalul Ion Emanoil Florescu pentru trimiterea în Franţa, pentru a studia organizarea şi executarea lucrărilor astronomice şi geodezice. Necesitatea existenţei unor specialişti români în aceste domenii venea ca urmare a înfiinţării Depozitului de război în anul 1868 (devenit Institutul Geografic al Armatei în anul 1895) şi a începerii de către acesta lucrărilor pregătitoare pentru executarea ridicării hărţii celor două Principate Române.

Constantin Căpităneanu a studiat astronomia şi geodezia pentru o vreme în Franţa şi Italia, apoi s-a întors din nou în ţară şi a lucrat la prima hartă a României, numită a celor trei Constantini (Constantin Barotzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom şi geodez şi Constantin Brătianu, cartograf).

A participat la campania din Bulgaria în timpul Războiului de Independenţă al României, între anii 1877-1878, efectuând servicii de curierat şi recunoaştere.

Numit la un moment dat şef al Serviciului Geodezic al Armatei, va rămâne în această funcţie până în anul 1889.

A fost decorat cu decorat cu "Steaua României", în grad de ofiţer, "Coroana României", "Virtutea Militară" de aur (20 decembrie 1877), "Trecerea Dunării" şi "Apărătorilor Independenţei".

A avansat în cariera militară până la gradul de locotenent-colonel, fiind considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. A fost întemeietorul observatoarelor astronomice de la Iaşi (1875) şi Bucureşti (1877).

A decedat la 13/25 aprilie 1893, la Piteşti, judeţul Argeş.

Bibliografie

  • *** - Armata română şi patrimoniul naţional, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2010