Constantin Coandă

Constantin Coandă
Născut		4 martie 1857, Craiova
Decedat		30 septembrie 1932, Bucureşti
Ocupaţie		general de armată, om politic
Preşedintele Senatului României
Mandat 22 iunie 1920 - 22 ianuarie 1922 8 iulie 1926 - 5 iunie 1927
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918
Partide		Partidul Poporului (1919 - 1932)
Copii		7 copii, printre care Henry Coandă

Constantin Coandă (n. 4 martie 1857, Craiova, judeţul Dolj - d. 30 septembrie 1932, Bucureşti), general de armată, om politic, a participat la Războiul pentru Independenţă şi s-a numărat printre comandanţii armatei române în cel mai important conflict din istoria ţării noastre, Războiul pentru Întregirea Neamului. A fost chemat la conducerea Guvernului României în momentul când ţara noastră a reintrat în război de partea Antantei, la final aflându-se în tabăra învingătoare a conflictului. După acest moment, Coandă se implică în activitatea politică ca membru al Partidului Poporului, susţinându-l pe generalul Alexandru Averescu. De asemenea, a ocupat timp de două mandate funcţia de preşedinte al Senatului.

A fost tatăl savantului român de renume mondial, pionier al aviaţiei, inventatorul avionului cu reacţie, Henri Coandă.

Studiile. Ataşat militar

Constantin Coandă urmează cursuri de specialitate în Şcolile militare de la Bucureşti şi Iaşi (1875-1878). Datorită aptitudinilor militare, se face remarcat în timpul Războiului de Independenţă. În 1880 este trimis să urmeze cursuri universitare la Şcoala Politehnică din Paris, unde obţine licenţa în matematică şi la Şcoala de artilerie din Fontainbleau. În 1888, maiorul Coandă este trimis ca ataşat militar la Viena, apoi la Bruxelles, iar din 1892 devine aghiotant regal pe lângă principele moştenitor Ferdinand I.

Ascensiunea în ierarhia militară. Rolul jucat în făurirea Marii Unirii

Grade militare:

• sublocotenent (1877)
• locotenent (1880)
• căpitan (1883)
• maior (1888)
• locotenent-colonel (1892)
• colonel (1896)
• general de brigadă
• general de divizie (1911)
• general de corp de armată (1917)

Funcţii militare:

• comandant de pluton în Regimentul 1 artilerie (1877-1883)
• funcţii în învăţământul militar la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină Bucureşti şi la Şcoala Superioară de Război
• funcţii de comandă şi de stat major
• comandant al Regimentului 2 artilerie
• comandant al Corpului 5 armată
• secretar general al Ministerului de război
• comandant al Cetăţii Bucureşti
• ataşat militar la Berlin, Viena şi Paris
• director al Direcţiei artilerie din Ministerul de Război
• şef secţie în Marele Stat Major
• inspector general al artileriei

Alte funcţii:

• profesor la Şcoala de poduri şi şosele Bucureşti
• delegat la Conferinţa Internaţionlă de la Haga
• ataşat militar şi diplomatic pe lângă Cartierul ţarului Nicolae al II-lea (1916-1918)
• ministrul industriei (20 martie-14 iulie 1926)
• ministru secretar de stat (10 august 1926-4 iunie 1927)

Participarea la Războiul pentru Independenţă

În timpul Războiului pentru Independenţă a participat cu tunurile pe care le comanda la duelurile de artilerie de pe malul Dunării şi la luptele de la Rahova, Plevna şi Griviţa.

Participarea la al doilea război balcanic

La Conferinţa de Pace de la Bucureşti din 1913, privind încheierea armistiţiului în Al Doilea Război Balcanic, Coandă este membru al delegaţiei române.

Participarea la Primul Război Mondial

În vara anului 1916, este trimis ministru plenipotenţiar pe lângă Marele Cartier General rus. După revoluţia bolşevică, generalul român este arestat şi condamnat la moarte, dar este salvat în ultimul moment de armata germană. În 1917, Coandă este avansat la gradul de general de armată, apoi face parte şi din delegaţia română prezentă la Conferinţa de Pace de la Paris (1919), participând la semnarea Tratatului de la Neuilly cu Bulgaria, pe 27 noiembrie 1919.

Mandatul de prim-ministru. Reintrarea României în război

Generalul Constantin Coandă a fost preferat de Ion I. C. Brătianu ca prim-ministrul unui guvern care să facă tranziţia între război şi pace. Pe 24 octombrie 1918, regele Ferdinand I îl desemnează pe generalul Coandă în fruntea Consiliului de miniştri, apoi ordonă mobilizarea generală şi reintrarea României în război de partea Antantei. Trebuie menţionat faptul că ţara noastră ieşise din război în aprilie 1918, guvernul Marghiloman semnând un tratat de armistiţiu foarte împovărător cu Puterile Centrale.

Aşadar, una din primele măsuri adoptate de noul cabinet este considerarea acestui Tratat de Pace ca fiind un act nul şi neavenit. După capitularea Puterilor Centrale şi făurirea României Mari, guvernul de uniune naţională, condus de Constantin Coandă, îşi depune mandatul în favoarea liberalului Brătianu.

Cariera politică. Ultimii ani din viaţă

Ulterior, Coandă se apropie de generalul Alexandru Averescu şi va activa politic în Partidul Poporului. Din această poziţie va îndeplini de două ori funcţia de preşedinte al Senatului şi va fi numit ministrul al Industriei şi Comerţului în al treilea guvern prezidat de Averescu. În primul mandat la conducerea Senatului, generalul va fi rănit într-un atentat comis de revoluţionarul comunist Max Goldstein, pe 8 decembrie 1920.

Generalul Constantin Coandă a murit pe 30 septembrie 1932, la vârsta de 75 de ani.

Activitate

Activitate	Mandat
Senator	1919
Preşedintele Consiliului Miniştri	24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918
Ministru de Externe	24 octombrie 1918 - 29 noiembrie 1918
Preşedintele Senatului	22 iunie 1920 - 22 ianuarie 1922
	8 iulie 1926 - 5 iunie 1927
Ministrul Industriei şi Comerţului	30 martie 1926 - 14 iulie 1926

Bibliografie

• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 181-183 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 214-232 ISBN 973-8200-49-0
• *** - 165 ani de existenţă a artileriei române moderne, Bucureşti, 2008