Constantin Diaconovici-Loga

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Constantin Diaconovici-Loga
Constantin Diaconovici Loga.jpg
Constantin Diaconovici-Loga
Naţionalitate român
Născut 1 noiembrie 1770 sau 1779, Caransebeş
Decedat 12 noiembrie 1850, Caransebeş
Ocupaţie scriitor, pedagog
Religie ortoodx
Părinţi Gheorghe Diaconovici Loga
Copii Ştefan, Ecaterina, Elena, Augusta, Ioan, Aurel

Constantin Diaconovici-Loga (n. 1 noiembrie 1770 sau 1779, Caransebeş - 12 noiembrie 1850, Caransebeş), pedagog şi scriitor bănăţean care s-a dedicat emancipării culturale a românilor bănăţeni.

Originea. Studiile

Bunicul lui Constantin a fost Vasile Loga venit în Banat de la mănăstirea Tismana cu 50 familii de Olteni, după ce turcii au plecat de aici. S-a aşezat lângă Vârşeţ (azi în Serbia). Vasile a avut doi fii, pe Eustaţiu şi Gheorghe.

Gheorghe a devenit pictor de biserici, conducând şi şcoala de zugravi întemeiată de tatăl său. Gheorghe şi-a luat numele de Diaconovici, pe lângă cel de Loga. S-a mutat la Caransebeş, unde s-a născut fiul său, Constantin.

Constantin a fost de religie ortodox. S-a căsătorit şi a avut nouă copii.

Activitatea în capitala Ungariei

Aflat la studii de drept în capitala Ungariei, Diaconovici-Loga vede că traseul politic spre care se îndreaptă cariera lui nu i se potriveşte şi că preocupările sale pedagogice şi cultural-naţionale sunt mai importante. La insistenţele românilor din Pesta el deschide prima şcoală românească din capitala Ungariei. Astfel, perioada cât a stat aici s-a transformat într-o luptă continuă pentru ridicarea românilor. La iniţiativa lui s-a înfiinţat prima societate a femeilor române din Pesta, tot el a smuls biserica română din mâna grecilor şi tot el a introdus limba română în această biserică.

Profesor la Arad. Primele scrieri importante

În perioada când Constantin Diaconovici-Loga era la Budapesta, românii bănăţeni reuşeau, după multe încercări şi greutăţi, să înfiinţeze o şcoală normală în limba română la Arad. Aceasta avea nevoie profesori români, care şi aşa erau foarte puţini. La şcoala din Arad au fost numiţi profesori figurile cele mai importante din cultura românilor bănăţeni: Dimitrie Ţichindeal, Ioan Mihiuţ, Iosif Iorgovici şi Constantin Diaconovici-Loga. Acesta din urmă, la chemarea şcolii din Arad, părăseşte numaidecât Budapesta şi se instalează la catedra de „gramatică şi concept românesc”. Tot el a fost profesor de tipic şi cântare bisericească.

La Arad s-a dedicat pedagogiei, dar şi luptei pentru drepturile culturale ale românilor. Alături de Dimitrie Ţichindeal a combătut pe toate planurile piedicile sârbilor de sub conducerea mitropolitului din Carloveţ, care încerca pe toate căile să menţină biserica românească sub ierarhia sârbească.

Pe lângă lupta sa naţională Diaconovici-Loga a desfăşurat în această perioadă şi o bogată activitate ca scriitor. În 1818 publică la Buda „Ortografia sau dreapta scriere”, la 1822-1823 publică manualul „Gramatica română”, de o deosebită valoare pentru elevii şcolilor normale, iar în 1826 întocmeşte un „Octoih şi tipicon cu catavaseriu” tipărit în 1826, care a fost intens folosit în bisericile româneşti pentru mai bine de un secol.

Director al şcolii din Caransebeş

În 1830, Consiliul aulic de război îl numeşte pe Constantin Diaconovici-Loga în funcţia de director al şcolii naţionale din regimentul de graniţă româno-iliric, cu sediul la Caransebeş. L-a înlocuit pe cărturarul Nicolae Stoica de Haţeg, ajuns la o vîrstă înaintată. Era o misiune pe care şi-a îndeplinit-o cu mult zel, animat fiind de dorinţa de a înflori învăţătura în limba românilor. La Caransebeş a organizat învăţământul milităresc şi a primit sprijinul autorităţilor pentru întărirea şcolii datorită succesului pe care l-a avut. În timpul acesta a publicat trei cărţi bisericeşti dintre care se remarcă „Epistolariul românesc”, publicat în 1841 la Buda, care conţine şi două studii istorice importante: „Începutul organizaţiei şcoalelor preparande în Arad pentru români” şi „Despre organizaţia şcoalelor preparande din districtul milităresc” .

Ultimii ani

Şcoala din Caransebeş a fost mutată în 1836 la Biserica Albă (în Banatul sârbesc, la graniţa cu România), pentru a deservi mai multe comunităţi. Constantin Diaconovici-Loga s-a întors în 1850 la Caransebeş să-şi continue cursul de pedagogie la şcoala normală, dar în acelaşi an, slăbit de bătrâneţe, s-a stins din viaţă.

Din opera sa au mai rămas în manuscris o serie de scrieri cu caracter istorico-religios, precum şi o „Istorie a românilor, dela zidirea Romei, până la înjugarea Ţarigradului de Turci”. Constantin Diaconovici-Loga a rămas în conştiinţa bănăţenilor un simbol al emancipării culturale a românilor din Banat.

Bibliografie

  • Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
  • Cosma, Aurel - Prin Timişoara de altădată, Editura Facla, 1977

Bibliografie recomandată

  • Iliescu, Ion (îngr. ed.), Constantin Diaconovici Loga, Universitatea din Timişoara, Extensiunea Ştiinţifică şi Culturală, Timişoara 1971