Constantin Drâmbă

Constantin Drâmbă
Constantin Drâmbă
Naţionalitate		român
Născut		19 iulie 1907, Borşani, Coţofăneşti
Decedat		10 februarie 1997, Bucureşti
Ocupaţie		matematician, astronom
Membru titular al Academiei Române
Ales		1990

Constantin Drâmbă (n. 19 iulie 1907, Borşani, comuna Coţofăneşti, judeţul Bacău - d. 10 februarie 1997, Bucureşti) matematician, astronom, membru corespondent al Academiei Române (1963), membru al Academiei Române (1990). A studiat singularităţile reale şi imaginare ale celor 3 corpuri, rotaţia Pământului, timpul astronomic.

Biografie

Născut într-o familie de învăţători, Constantin a fost fiul cel mai mare din cei şase fraţi ai familiei Drâmbă. Între anii 1914-1918 urmează şcoala primară în comuna natală, iar apoi urmează cursurile Liceului Vasile Alecsandri din Galaţi, pe care îl absolvă în anul 1926. Între 1926-1929 urmează cursurile Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia de matematică. Aici va avea ca dascăli personalităţi marcante ale ştiinţei româneşti, precum: Gheorghe Ţiţeica, David Emanuel, Traian Lalescu, Nicolae Coculescu (a fost unul din mentorii lui Constantin Drâmbă, acordându-i acestuia tot sprijinul şi încrederea sa).

Începând cu 1 martie 1928 activează ca observator-calculator în cadrul Observatorului Astronomic din Bucureşti, fondat şi condus de profesorul său Nicolae Coculescu, iar mai apoi după terminarea studiilor (1929) ca astronom adjunct. În această perioadă a participat la diverse lucrări cu ajutorul lunetei meridiane şi ecuatoriale, sub conducerea profesorului Gheorghe Demetrescu.

După câţiva ani de la angajarea în cadrul Observatorului pleacă în Franţa pentru a urma un doctorat în astronomie, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Între anii 1934 - 1936 Constantin Drâmbă pregăteşte împreună cu Jean Chazy (1882 - 1955) teza de doctorat cu titlul Sur les singularités réelles et imaginaires dans le problèmes de trois corps, iar în 5 martie 1940 o susţine în faţa comisiei formate din Ernest Esclangon, Jean Chazy şi Armand Lambert. La 1 noiembrie, după ce a susţinut teza de doctorat, este avansat ca astronom titular.

Se reîntoarce în ţară şi continuă studiile de mecanică cerească, astronomie şi matematică, activând ca profesor, la Universitatea din Bucureşti şi Institutul de Petrol, Gaze şi Geologie, Institutul Politehnic Bucureşti (1943 - 1948), Institutul de geologie şi tehinică minieră din Bucureşti (1949 - 1952). În cadrul Universităţii Bucureşti a parcurs toate gradele didactice, ajungând până la cel de şef al catedrei de mecanică şi astronomie, din cadrul departamentului de astronomie. În anul 1958 publică un curs pentru studenţii săi întitulat Lecţii de ecuaţii diferenţiale.

În anul 1951 Observatorul Astronomic trece în subordinea Academiei Române, iar Constantin Drâmbă este numit şeful secţiei de Astronomie. În această calitate, între anii 1953 - 1957 a coordonat colaborarea internaţională a observatorului pentru obţinerea unui sistem de referinţă prin intermediul stelelor slabe. Tototdată a organizat serviciul orar al Obseravtorului, coordonând şi colaborarea cu serviciul Internaţional al Orei din Paris.

În anul 1958 publică la Editura Tehnică principala sa lucrare Elemente de mecanică cerească. În această lucrare Constantin Drâmbă a abordat şi una din principalele subiecte de actualitate în acele timpuri, sateliţii artificiali. Problematica lansării sateliţilor artificiali, axa de rotaţie terestră, poziţiile polului de inerţie terestru sunt aspecte studiate de Constantin Drâmbă, majoritatea tezelor de doctorate conduse de acesta fiind orintate pe aceste subiecte.

În anul 1963 este numit directorul Observatorului, ocupând această funcţie până în anul 1977, an în care se pensionează şi părăseşte conducerea Observatorului.

În 10 februarie 1997 se stinge din viaţă, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.

Bibliografie

• Revista Academica (editată de Academia Română), nr. 70, ianuarie 2008