Constantin Sănătescu

Constantin Sănătescu
Născut		14 ianuarie 1885, Craiova
Decedat		8 noiembrie 1947, Bucureşti
Ocupaţie		general de armată
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 23 august 1944 - 6 decembrie 1944
Ministrul Apărării Naţionale din România
Mandat 4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944

Constantin Sănătescu (n. 14 ianuarie 1885, Craiova - d. 8 noiembrie 1947, Bucureşti), general de armată, preşedinte al Consiliului de miniştri, şef al Marelui Stat Major. A avut o ascensiune rapidă în ierarhia militară, remarcându-se încă din timpul operaţiunilor din Primul Război Mondial. În Al Doilea Război Mondial a participat la campaniile din Crimeea şi Caucaz, fiind la comanda Corpului 4 armată, apoi la conducerea Armatei a IV-a. Din funcţia de mareşal al Palatului Regal a participat la toate consfătuirile secrete dintre regele Mihai şi liderii partidelor de opoziţie, care vizau demiterea mareşalului Ion Antonescu şi încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite. A fost martor la actul din 23 august 1944. În aceeaşi zi a fost numit la conducerea Consiliului de miniştri, însă mandatul său a fost umbrit de criza politică declanşată de Partidul Comunist şi sateliţii săi, care acţionau pentru acapararea întregii puteri în stat.

Originea. Studiile

Constantin Sănătescu provenea dintr-o familie de militari, tatăl său fiind generalul Gheorghe Sănătescu. Urmează Şcoala militară din Bucureşti, pe care o termină în 1907. În 1910 devine instructor, cu gradul de locotenent, la Şcoala de cavalerie din Târgovişte. În 1913, Sănătescu ia parte la campania din Bulgaria în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Avansat căpitan, este mutat în 1915 la un regiment din Tulcea, iar în timpul Primului Război Mondial luptă în prima linie a operaţiunilor. În ianuarie 1918 trece Nistrul, în fruntea escadronului pe care-l comanda la Tighina. După război se stabileşte la Bucureşti. Urmează cursurile Şcolii superioare de Război, al cărei absolvent devine în 1920.

Ascensiunea în ierarhia militară

Cu gradul de colonel, face parte din secţia Operaţii a Marelui Stat Major. Între anii 1928 - 1930, Sănătescu este trimis ca ataşat militar la Legaţia României din Londra. În perioada următoare ocupă diverse funcţii în armată: comandant al Regimentului de Escortă Regală (1930 - 1933), comandant al Brigăzii 3 cavalerie (1933 - 1937), subşef al Marelui Stat Major (1937 - 1939). Până la 8 septembrie 1939, Sănătescu este numit la comanda Diviziei 3 cavalerie, apoi la comanda Corpului 8 armată. De la jumătatea lunii august 1940, este comandant al Corpului de cavalerie, fiind şef al Comisiei de stabilire a noii graniţe între ţara noastră şi Uniunea Sovietică.

Rolul jucat în Al Doilea Război Mondial

La 15 ianuarie 1941, Constantin Sănătescu este numit la conducerea Comandamentului militar al Capitalei, poziţie din care a acţionat împotriva rebeliunii legionare. La 1 februarie acelaşi an, primeşte comanda Corpului 4 armată din Iaşi. Timp de doi ani se află pe front, participând la campania din Odessa, la bătălia de la Cotul Donului. În noiembrie 1942, ofensiva asupra liniei exterioare de apărare a Stalingradului eşuează, armata română suferind în total pierderi imense: aproximativ 100.000 de morţi şi dispăruţi (80% din totalul efectivelor angajate în luptă). În aceste condiţii, trupele române au fost nevoite să se retragă. Din iarna 1942/1943 războiul a luat o întorsătură neaşteptată. Trupele germane au fost surprinse de crunta iarnă siberiană în retragere de pe frontul de Stalingrad. Astfel, armata germană era decimată, iar costurile ridicate ale campaniei dusă de Hitler în URSS au întors războiul în favoarea Aliaţilor

În martie 1943, Sănătescu este chemat de pe front pentru a fi numit şef al Casei Militare Regale. Trei zile mai târziu, i se încredinţează comanda Armatei a IV-a. Divergenţele dintre regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu încep să se acutizeze. Totodată, trupele sovietice recuceresc teritoriul pierdut. Între octombrie 1943 şi mai 1944, sovieticii au recucerit Crimeea. Din cei 60.000 români angajaţi la începutul operaţiunii militare au revenit în ţară 42.250. La 24 martie 1944, Armata Roşie a ajuns la Nistru, iar două zile mai târziu pe cursul superior al Prutului. Armata română se afla într-o situaţie dramatică, majoritatea soldaţilor având moralul foarte scăzut.

Tentative de negociere a unui armistiţiu

Repetatele tentative de negocieri a unui armistiţiu au eşuat, deoarece Aliaţii au hotărât să impună inamicilor formula capitulării necondiţionate, iar Antonescu dorea să aibă condiţii cât mai favorabile pentru partea română. Ideea demiterii lui Antonescu şi formarea unui guvern capabil să scoată ţara din război era acreditată tot mai des. Mihai şi liderii partidelor de opoziţie se temeau ca războiul să se transforme într-o catastrofă naţională.

Pe 20 iunie 1944, s-a semnat actul de fondare a Blocului Naţional Democrat, o coaliţie între PNŢ, PNL, PSD şi PCR, prin care acestea se angajau să acţioneze pentru încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite, înlăturarea regimului dictatorial şi înlocuirea acestuia cu un regim constituţional democratic . Din poziţia de mareşal al Palatului Regal, Constantin Sănătescu a participat la toate consfătuirile secrete ce aveau loc la Palat. În perioada următoare, întâlnirile la Palat între regele Mihai, Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ, Dinu Brătianu, preşedintele PNL, Constantin Titel-Petrescu, liderul PSD, şi Lucreţiu Pătrăşcanu, reprezentantul PCR.. În cadrul acestora s-a discutat modalitatea de răsturnare a mareşalului şi problema noului guvern. Iuliu Maniu a refuzat propunerile de a deveni prim-ministru, pronunţându-se pentru un guvern de militari şi tehnicieni, girat politic de BND.

Actul de la 23 august 1944

Pe 20 august 1944, armata sovietică a declanşat ofensiva la vest de Prut împotriva Armatei a IV-a române, şi la sud de Tiraspol, la joncţiunea dintre Armata a VI-a germană şi Armata a III-a română. Moralul slab al soldaţilor a făcut ca în două zile, Armata Roşie să ocupe Basarabia şi Moldova, zdrobind Grupul de armate „Ucraina de Sud”. Din acel moment, sovieticii aveau deschis drumul către Muntenia şi accesul către câmpurile petrolifere de la Ploieşti. Armata română s-a retras pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Brăila pentru a opri ofensiva Armatei Roşii. România se apropia de catastrofă. În noaptea de 21 august 1944 a avut loc o nouă reuniune secretă la Palatul Regal, cu acest prilej fiind confirmată data de 26 august 1944 pentru răsturnarea lui Antonescu, dar nu a fost exclusă posibilitatea devansării acestei acţiuni, optându-se pentru 24 august .

În seara de 22 august 1944, Ion Antonescu a sosit de pe front, iar la şedinţa de cabinet din dimineaţa următoare a anunţat că în cursul aceleaşi zile se va întoarce pe front. De asemenea, atât mareşalul, cât şi Mihai Antonescu, viceprim-ministru, şi-au programat audienţe la Palat . Întrucât nu ştiau motivul pentru care mareşalul ceruse audienţă, Mihai împreună cu generalul Aurel Aldea, generalul Constantin Sănătescu, Grigore Niculescu-Buzeşti, Ioan Mocsony-Stârcea şi Mircea Ioaniţiu au discutat atitudinea ce trebuia adoptată. S-a hotărât devansarea trecerii la arestarea lui Antonescu, în cazul în care nu ar accepta să încheie armistiţiul .

Mihai Antonescu a sosit la Palat la ora stabilită şi i-a expus regelui dorinţa de a amâna încheierea armistiţiului, informându-l despre demersurile diplomatice întreprinse pe cont propriu, care ar putea aduce României condiţii mai avantajoase. Suveranul nu a dat nici un răspuns dar i-a cerut să rămână şi la audienţa acordată mareşalului. Ion Antonescu a sosit la orele 16:05, fiind întâmpinat de colonelul Emilian Ionescu, care l-a direcţionat spre salonul galben de la parterul Casei Noi. Au participat: regele Mihai, Ion Antonescu, Mihai Antonescu şi generalul Constantin Sănătescu. Mihai i-a cerut mareşalului să încheie armistiţiul, însă acesta a reafirmat categoric că nu îl va încheia până când nu va obţine certitudini că România va recupera toate teritoriile pierdute în vara anului 1940. După o lungă discuţie contradictorie, temându-se de o catastrofă, Mihai i-a cerut lui Antonescu, pe un ton ultimativ, să încheie armistiţiul, însă mareşalul a refuzat categoric. În acel moment, regele l-a anunţat că îl demite din funcţia de conducător al statului şi a părăsit salonul. Imediat a intrat în salon echipa de militari care avea misiunea de a-l aresta pe mareşal. Surprins şi enervat, Antonescu duce mâna la buzunar, probabil pentru a-şi scoate batista, însă plutonierul Dumitru Rusu îl prinde de coate, imobilizându-l, crezând că vrea să scoată pistolul. Indignat, mareşalul se uită la Sănătescu: „Cum îndrăzneşte un plutonier să pună mâna pe conducătorul statului”? Din obişnuita lui de general, Sănătescu ordonă: „Plutonier, ia mâna de pe domnul mareşal”! Prompt intervine Emilian Ionescu: „Executarea”!!, înţelegându-se ordinul de arestare a celor doi Antoneşti. Pe hol, mareşalul Antonescu a observat câţiva dintre sfetnicii regelui: „Mâine veţi fi spânzuraţi cu toţii în piaţa palatului! Nenorociţilor. nu vă daţi seama ce faceţi? Distrugeţi ţara şi o daţi pe mâna comuniştilor”!! Cei doi au fost duşi în camera blindată de la etajul I a Palatului Regal.

Prim-ministru. Criza politică provocată de comunişti

Spre seară, este emis decretul regal prin care Constantin Sănătescu este numit preşedinte al Consiliului de miniştri. În noul guvern, fiecare partid din BND avea câte un reprezentant. Zilele următoare armata română a acţionat pentru oprirea ofensivei trupelor germane care primise ordin de la Hitler de a suprima puciul. Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistiţiul cu Naţiunile Unite , care stabilea noul statut internaţional al ţării noastre: ieşirea din războiul antisovietic şi angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniţei româno-sovietice din 28 iunie 1940. Astfel, România devenea o ţară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA şi Marea Britanie girau această realitate. La 9 octombrie, s-a realizat „acordul de procentaj” între Stalin şi Churchill, potrivit căruia România intra în sfera de influenţă sovietică în proporţie de 90% . În perioada următoare, efortul principal a fost îndreptat spre eliberarea nord-vestului Transilvaniei, în timp ce tancurile sovietice pătrundeau în Bucureşti.

Pe plan intern, pe 13 octombrie, PCR şi PSD au denunţat în mod oficial actul de colaborare cu PNL şi PNŢ în cadrul BND, au ieşit de la guvernare şi s-au constituit într-o nouă coaliţie denumită Frontul Naţional Democrat. Acest fapt a stârnit o nouă criză politică, timp în care FND a pornit o uriaşă şi vehementă campanie împotriva partidelor istorice. Pe 4 noiembrie, generalul Sănătescu a format un nou guvern „de largă colaborare politică” , dar crizele provocate de comunişti şi socialişti au continuat. În acest context, Constantin Sănătescu şi-a depus mandatul pe 6 decembrie 1944.

Două săptămâni mai târziu, este numit Şef al Marelui Stat Major, poziţie pe care o va îndeplini până pe 19 iunie 1945. Din acest moment, va fi inspector general al Armatei Române. În ultimii ani de viaţă a fost martor al comunizării ţării. Generalul Constantin Sănătescu a decedat pe 8 noiembrie 1947, la vârsta de 62 de ani.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Preşedintele Consiliului de miniştri	23 august 1944 - 6 decembrie 1944
Ministrul Economiei Naţionale şi Finanţelor	13 octombrie 1944 - 4 noiembrie 1944 (ad-interim)
Ministru de Război	4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944

Bibliografie

• Jurnalul generalului Sănătescu, ediţia a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006 ISBN 973-50-1169-7
• Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 626-628 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 325-327 ISBN 973-8200-49-0