Constantin Sandu–Aldea
de la Enciclopedia României
| Constantin Sandu–Aldea | ||
 | ||
| Născut | 14 noiembrie 1874, Tichileşti judeţul Brăila | |
| Decedat | 21 martie 1927, Bucureşti | |
| Ocupaţie | inginer agronom, scriitor | |
 al Academiei Române | ||
| Ales | 1919 | |
Constantin Sandu–Aldea (n. 14 noiembrie 1874, Tichileşti judeţul Brăila - d. 21 martie 1927, Bucureşti), inginer agronom, scriitor şi prozator de orientare semănătoristă, membru corespondent (1919) al Academiei Române.
Biografie
Fiu de ţăran, a făcut studiile agricole la Paris şi la Berlin. A fost profesor de agricultură la Şcoala centrală de agricultură de la Herăstrău.
Ca agronom, este fondatorul ştiinţei ameliorării plantelor în România (Ameliorarea plantelor agricole, 1915). A adus şi a achiziţionat în România diferite soiuri de grâu, pe care le-a cultivat în scop ştiinţific. A selecţionat cele mai productive soiuri şi a studiat soiurile româneşti „Bălan românesc”, „Uriaş”, „Banat”, „Tisa”, „Azima”. Recurgând la încrucişări cu soiuri străine, a obţinut noi variante precum „Bălan/Squarehead”, „Pietroşani/Nonette”, „Arnău/Ghirca”, „Arnău/Turchstan”, etc. Între 1922 şi 1925 a creat şi hibrizi noi care îi poartă numele: „Sandu-Aldea 22” şi „Sandu-Aldea 224”.
Ca scriitor, a debutat cu poezii şi note de călătorie, dar s-a afirmat mai ales ca prozator. Povestirile sale au ceva dramatic. Personajele nuvelelor („În urma plugului”, 1905; „Pe drumul Bărăganului”, 1908; „Ape mari”, 1910) şi romanele sale („Două neamuri”, 1906), recrutate din lumea Bărăganului şi a bălţilor Dunării, sunt naturi elementare şi aprige, mânate de instincte violente. A tradus din Ibsen, Andreev, Loti, Sudermann.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967