Doclin

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Doclin

Comuna Doclin
Judeţul Caraş-Severin (CS)

Stema judetului Caras-Severin.png
Atestare 1564
Populaţie 589 locuitori (2002)

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Doclin este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 589 locuitori (2002).

Localizare

Satul este amplasat în zona de vest a judeţului Caraş-Severin, la intersecţia dintre drumul judeţean DJ5858 Bocşa-Dolcin şi DJ572 Berzovia-Comorâşte. Se învecinează la nord-vest cu Tirol, la nord-est cu Biniş, la est cu Dognecea şi la sud-vest cu Surducu Mare.

Istorie

Prima menţionare în documente a satului Doclin datează din perioada turcească, fiind vorba despre defteruri turceşti din 1564-1569 şi mai târziu, din 1579. Faptul că satul exista în acea perioadă indică o existenţă mai veche, dinainte de stăpânirea otomană a Banatului.

Într-un document din 1597, satul este menţionat, alături de Biniş, ca proprietate a caransebeşeanului Negul (Neagu). La sfârşit de secol XVII, apare menţionat în documentele lui Marsigli (1690-1700), cu numele Doklen. Aceasta este o dovadă că satul şi-a continuat existenţa pe toată durata ocupaţiei turceşti.

În 1717-1718, la conscripţia austriacă, Doclinul este din nou menţionat. La fel şi în harta contelui Mercy din 1723 şi în alte documente de referinţă din perioada următoare. Satul era locuit atunci, ca şi în trecut, de români.

Pe Dealul Baciului din hotarul Doclinului, a exista o aşezare, satul Bacz, menționat în secolul XV. Acesta s-a contopit, cel mai probabil, cu Doclinul, pe la începutul secolului XVIII.

La 1733 a fost ridicată o biserică de lemn pe Dealul Bisericii, aceasta fiind probabil distrusă în timpul războiului austro-turc din 1787-1790. După acest eveniment, a fost construită noua biserică.

În 1746, mai multe familii din Doclin, alături de alte familii din Clopodia şi Gherman, au fost colonizate de către autorităţile austriece în satul Seleuş, din actualul Banat sârbesc.

În 1784 primar al Doclinului era cneazul Lupu Leică. În 1802 a fost construită clădirea şcolii, deşi aceasta funcţiona de mai demult, însă neavând un local propriu. În 1855 satul a trecut în proprietatea societăţii căilor ferate austro-ungare (StEG).

Populaţie

La recensământul din 2002, localitatea Doclin avea 589 locuitori, dintre care 509 români, 72 romi şi 8 de alte naţionalităţi.

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1400 colors=003153 xlabel ylabel=5 grid=xy legend>

,total

1880,1195 1890,1308 1900,1272 1910,1269 1920,1188 1930,1064 1941,1048 1956,859 1966,873 1977,781 1992,607 2002,589 </lines>

Bibliografie

  • Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Medeleţ, Florin, Date din istoria comunei Doclin (jud. Caraş-Severin), Analele Banatului, S.N., Arheologie-Istorie, XII-XIII, 2004-2005
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]