Elena Alistar

Elena Alistar
Elena Alistar (emisiune filatelică a Poştei Moldovei, 1996)
Născută		1873, Vaisal, Basrabia
Decedată		1955, Pucioasa
Mormânt la		Cimitirul Bellu
Ocupaţie		politician

Elena Alistar (n. 1873, Vaisal, judeţul Ismail, Basarabia - d. 1955, Pucioasa), a fost unica femeie care a făcut parte din Sfatul Ţării, care a decis Unirea Basarabiei cu România.

Biografie

Fiică a preotului Vasile Balan şi a Elisavetei, a făcut şcoala primară la Congaz, judeţul Cahul, apoi Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău (1882 - 1890). Devenită învăţătoare, a predat, în perioada 1890 - 1906, în şcoli din localităţile Văleni, Roşu, Zărneşti şi Rezeni, unde s-a stabilit împreună cu soţul ei, preotul Dumitru Alistar.

Între 1909 - 1916, cu sprijinul lui Constantin Stere, preşedintele Ligii Naţionale a Românilor, a urmat Facultatea de Medicină de la Iaşi. Militează pentru unirea Basarabiei cu România, publicând o serie de articole în presă şi organizând un grup de propagandă a ideilor unioniste în teritoriile româneşti de dincolo de Prut. Arestată pentru „activitate naţionalistă”, la 19 august 1914, este închisă pentru 45 de zile la Chişinău.

Eliberată din lipsă de probe, se retrage la Iaşi, unde este mobilizată ca medic pe front (1916). Participă la constituirea Partidului Naţional Moldovenesc în aprilie 1917, reprezentând fracţiunea „Blocul Moldovenesc”. A fondat, în acelaşi an, Societatea Culturală „Făclia Femeilor Studente la Medicină” şi Liga Culturală a Femeilor din Basarabia, unde a cerut pe toate căile unirea cu România.

În octombrie 1917 a fost aleasă deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, mandat exercitat în perioada 21 noiembrie 1917 – 27 noiembrie 1918. Într-un discurs ţinut la 11 februarie 1918, Elena Alistar se adresa nehotărâţilor prin cuvintele „acum ori niciodată, noi trebuie să ne unim…! Orice moldovean, fie el cât de democrat, trebuie să înţeleagă aceasta şi să facă tot ce se poate, să aducă orice jertfă, pentru a înfăptui această Unire”. După unire a fost numită director la Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău, pe care a condus-o în perioada interbelică.

A fondat Liga Culturală a Femeilor şi Gruparea Femeilor Române din Basarabia. A activat în Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, condusă de Alexandrina Cantacuzino. La 28 iunie 1940, când Basarabia a fost anexată Rusiei Sovietice, s-a refugiat în România, stabilindu-se mai întâi la Iaşi, apoi la Pucioasa. Pentru activitatea ei a primit distincţiile Ordinul „Ferdinand I”, „Meritul Sanitar” clasa a II-a pentru combaterea holerei (1913), „Bărbăţie şi credinţă” (1913), „Răsplata Muncii”, clasa I.

Elena Alistar îşi rezuma crezul astfel: „Trebuie ca orice fiinţă omenească să-şi aducă obolul ei de muncă, inimă, de suflet, de fiinţa lui şi chiar viaţă, pentru ca să contribuie cât de puţin la realizarea aspiraţiilor”. A fost înmormântată, mai întâi în cimitirul local şi, din 1963, la Cimitirul Bellu, în cavoul familiei Isanos.

Bibliografie

• Bejan, Vlad, Românii din sudul Basarabiei, Editura Fundaţiei "Axis", Iaşi 1998 ISBN 973-98600-2-8 pp.89-90
• Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, ISBN 978-973-7839-55-8, pp. 196-197