Epaminonda Lucaciu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Epaminonda Lucaciu
Epaminonda Lucaciu.jpg
Născut 25 februarie 1877, Sâncrai, judeţul Satu Mare
Decedat 29 iulie 1960, Cluj-Napoca, judeţul Cluj
Ocupaţie preot, politician
Părinţi Vasile Lucaciu

Epaminonda Lucaciu (n. 25 februarie 1877, Sâncrai, judeţul Satu Mare - d. 29 iulie 1960, Cluj-Napoca, judeţul Cluj) a fost preot greco-catolic, om politic.

Originea şi familia

A fost fiul lui Vasile Lucaciu, supranumit „Leul din Şişeşti”, preot greco-catolic, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, şi al Paulinei Şerbac.

A mai avut patru fraţi, pe Vasiliu Cicerone Vergiliu (n. 1876), Maria Veturia (n. 1878), Vasile Romulus (n. 1885) şi Tulia.

Studiile

A început şcoala primară la Satu Mare, terminând liceul la Năsăud.

Între 1888-1892 studiază la Institutul de Propaganda Fide din Roma, Italia. În anul 1898 a devenit doctor în teologie şi filosofie.

Activitatea

Întors în Transilvania după terminarea studiilor în Italia, a slujit pentru o perioadă, ca preot greco-catolic, alături de tatăl său în parohia acestuia. Din anul 1901 a slujit ca preot la Cenad.

În anul 1905 a plecat în Statele Unite ale Americii, înfiinţând în acelaşi an prima parohie românească greco-catolică din Cleveland, care era şi prima biserică românească din federaţia nord-americană. În acelaşi oraş a înfiinţat prima gazetă românească din SUA, "Românul". În 1907 a revenit în Transilvania, la Blaj, pentru a duce în SUA tineri preoţi greco-catolici, pentru parohiile înfiinţate acolo.

În anul 1913 preotul Epaminonda Lucaciu îţi desfăşura activitatea la o biserică catolică din Trenton, în apropiere de New York.

În 1921 a revenit în Transilvania, care aparţinea acum României, devenind preot militar la Satu Mare, unde a funcţionat până în anul 1923.

Din punct de vedere politic, a activat în rândurile Partidului Naţional Liberal.

Între 1923-1929 a fost preşedinte al filialei sătmărene a Asociaţiei orfanilor de război. A activat şi în organizaţia cercetaşilor români.

De la 11 octombrie 1924 a devenit paroh la Şişeşti, fosta parohie unde slujise tatăl său, Leul din Şişeşti„”, până în anul 1931.

După cedarea Transilvaniei de nord-vest de către România către Ungaria, în urma Diktatului de la Viena din 30 august 1940, a devenit preşedinte al Asociaţiei foştilor refugiaţi şi expulzaţi din nordul Ardealului" în perioada 1940-1945.

Moartea

A murit în urma unei boli, la Cluj-Napoca, în anul 1960. A fost înmormântat în biserica din Şişeşti, judeţul Maramureş, alături de părinţii săi.

Bibliografie

  • Câmpean, Viorel - Oameni şi locuri din Sătmar, Editura Citadela, Satu Mare, 2008, ISBN 978-973-88823-0-0
  • Şchiopul, Ion Iosif - Românii din America, articol în "Luceafărul, revistă pentru literatură, artă şi ştiinţă", an XII, nr. 10, 16 mai (stil vechi) 1913, Sibiu