Gârnic
de la Enciclopedia României
| Satul Gârnic |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1826 |
| Populaţie | 524 locuitori |
| Cod poştal | 327215 |
| Pagină web | http://www.garnic.go.ro/ |
|
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Gârnic (în limba cehă Gerník) este un sat în judeţul Caraş-Severin, centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 524 locuitori (2002), marea majoritate de etnie cehă.
Localizare
Se situează într-o zonă relativ izolată din sudul judeţului Caraş-Severin, între Munţii Locvei şi Almaj, pe drumul judeţean DJ571 A Moldoviţa - Sicheviţa. Se învecinează la nord cu Stăncilova, la est cu Valea Răchitei, la sud cu Cârşie şi la vest cu Padina Matei.
Istorie
Gârnicul a fost înfiinţat în anii 1826 - 1830 de colonişti cehi aduşi din zona Plzenului. Ei au venit cu luntrile pe Dunăre până la Moldova Veche şi s-au aşezat în ceea ce au devenit satele ceheşti din sudul Banatului: Gârnic, Sfânta Elena, Ravensca, Eibental, Bigăr şi Şumiţa. Primele lor case au fost făcute din lemn, la fel şi prima lor biserică, ridicată la 1830. Francisc Unzeitig, preot militar, a fost primul preot care a servit în această biserică şi a făcut-o timp de 25 de ani. La 16 mai 1858 biserica a fost înlocuită cu actuala biserică, sfinţită sub patronul sf. Ioan Nepomuk. La 1852 s-a ridicat şi prima şcoală.
Pe lângă ocupaţiile din agricultură, cehii din Gârnic s-au ridicat economic pe seama producţiei de var şi cherestea. Spre sfârşitul secolului XIX-începutul secolului XX, multe familii de cehi au emigrat în America şi în alte comune bănăţene. După unirea Banatului cu România, caracterul cehesc, limba şi obiceiurile satului, au rămas neschimbate.
Populaţie
La recensământul din 2002, localitatea Gârnic avea 524 locuitori, din care 513 cehi şi 11 români. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:
<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1200 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,913 1890,1029 1900,1155 1910,1048 1920,908 1930,1119 1941,1140 1956,775 1966,789 1977,831 1992,882 2002,524 </lines>
Bibliografie
- Ilieşiu, Nicolae, Monografia istorică a Banatului: Judeţul Caraş, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2011 ISBN 606-8304-39-7
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Moisi, Alexandru, Monografia comunei Coronini şi ţinutul Clisura Judeţul Caraş, de la anul 1784 – 1934, Tipografia Felix Weiss, Oraviţa 1934
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]