Geografia Ţării Bârsei

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Ţara Bârsei este o depresiune dispusă în interiorul arcului Carpatic, reprezentând partea estică a depresiunii Braşovului. Este delimitată de localitatea Apaţa la nord, Munţii Piatra Mare, Postăvaru şi localitatea Bran la sud, Munţii Perşani şi Măgura Codlei la vest şi râurile Tărlung, Râul Negru şi Olt spre est.

Relief

Ţara Bârsei este o depresiune situată la circa 400 – 550 m deasupra nivelului mării. Ea include o serie de munţi (Postăvaru - 1.802 m, Tâmpa - 960 m, Măgura Codlei - 1.294 m) şi dealuri (Lempeş, dealurile braşovene, dealurile brănene, dealurile săcelene). Culmile înconjurătoare au înălţimi mai mari.

Genetic, Ţara Bârsei este de origine tectonică, formată prin fracturarea şi scufundarea repetată a unor fragmente centrale ale Carpaţilor de Curbură, către sfârşitul pliocenului. Ulterior prăbuşirii, apele au invadat această groapă, formând un lac în care, de-a lungul vremii, s-au adunat straturi sedimentare de sute de metri grosime. La începutul cuaternarului apele s-au retras, fiind drenate de către Olt, prin defileul de la Racoş, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenţi externi de eroziune precum şi de acumulări torenţiale şi fluviatile. De asemenea, o mare influenţă asupra reliefului au avut-o şi cele patru mari glaciaţiuni. După sfârşitul acestora, o bună parte din teritoriul Ţării a rămas mlăştinos şi sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari.

Astăzi, Ţara Bârsei prezintă trei zone distincte:

  • o suprafaţă înaltă, la 550 - 600 m, de coline piemontane marginale (piemonturile Zărneştilor, Sohodolului, Săcelelor). Acestea sunt alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, fiind foarte permeabile şi uscate. Prezintă la bază o puternică pânză freatică, provenită de la apele de infiltraţie;
  • o suprafaţă joasă, sub 550 m, de câmpie piemontană, formată în urma acumulării cuaternare. Este umedă şi mlăştinoasă, străbătută de numeroase pâraie, pătura de sol fiind destul de fertilă;
  • o suprafaţă de luncă aluvională inundabilă, situată în imediata vecinătate a Oltului.

Masivul Postăvaru, este alcătuit din calcare jurasice şi conglomerate cretacice, având un pronunţat profil de piramidă. El înconjoară staţiunea Poiana Braşov, pe latura ei nord-vestică, printr-un brâu de munţi cu aspect de măguri — Munţii Poienii Braşovului. Un pinten al Postăvarului, întins către NNE, îl reprezintă muntele Tâmpa, formaţiune calcaroasă ce se ridică la 400 m faţă de municipiul Braşov.

Măgura Codlei este alcătuită în principal din conglomerate, gresii şi marnele flişului cretacic.

Soluri

Zonele de munte din cadrul Ţării Bârsei prezintă soluri brune acide (în Postăvaru şi Măgura Codlei, pe platforma Branului) şi, local, soluri litomorfe, reprezentate prin rendzine şi rendzine brune (în Postăvaru şi în Măgura Codlei).

Pe piemonturile colinare submontane predomină solurile podzolice argiloiluviale şi cele brune podzolite (piemontul Sohodolului, piemontul Vlădeni - Crizbav - Măieruş - Apaţa). În general, aceste soluri prezintă o fertilitate scăzută, exploatarea agricolă realizându-se cu mijloace de ameliorare (îngrăşăminte chimice şi naturale etc.).

Şesul piemontan este mai fertil, fiind alcătuit în părţi aproximativ egale din soluri brune eumezobazice (treimea sudică), cernoziomuri levigate redzinice şi cernoziomuri redzinice (treimea mijlocie) şi lăcovişti.

În lunca Oltului din dreptul Feldioarei se regăsesc cernoziomuri argiloiluviale şi levigate, obiectul unor intense exploatări agricole. Restul luncii Oltului, precum şi malurile râurilor mai mari prezintă soluri aluviale de luncă, precum şi aluviuni crude, cu o fertilitate destul de ridicată, dar şi cu exces de umiditate.

Gradul de fertilitate al solurilor variază de la VI, în lunca Oltului, la XI, în zonele muntoase, compact acoperite de păduri.

Ape

Cel mai important râu al Ţării Bârsei este Oltul. Acesta intră în zonă în dreptul localităţii Lunca Câlnicului, de unde urcă spre nord şi iese în dreptul localităţii Apaţa. În şesul depresionar bârsan, până la Bod, Oltul prezintă numeroase meandre, precum şi braţe părăsite şi o luncă inundabilă considerabilă. Albia sa depăşeşte rareori zece metri în lăţime, iar adâncimea variază între 0,5 şi 4 metri. Debitul râului în dreptul localităţii Feldioara atinge în medie 30 m³/s, însă primăvara, condiţionat de factorii de climă, poate ajunge până la sute de m³/s. Spre exemplu, în 1932 s-a înregistrat o puternică undă de viitură provocată de topirea intensă a zăpezilor, ceea ce a dus la înregistrarea, în dreptul localităţii Feldioara, a unui debit de 358 m³/s şi a unui volum de circa 740 milioane m³.

Teritoriul Ţării Bârsei este străbătut de o serie de râuri repezi de munte ce se scurg în Olt. Datorită faptului că gura lor de vărsare este apropiată izvoarelor, debitul acestor râuri de munte este mic. Totuşi, pantele sunt accentuate, mai ales în zona muntoasă, ceea ce determină o putere de eroziune şi un transport pronunţată. De la est la vest acestea sunt:

Apele freatice se află la o adâncime de bună calitate (1 - 2 m până la 10 - 15 m), la baza formaţiunilor calcaroase, având un debit de până la 6 l/s şi un grad de mineralizare de cca. 0,5 g/l.

Cu timpul, mare parte din lacurile Ţării Bârsei au dispărut. Cea mai importantă apă stătătoare din depresiune, Complexul piscicol Dumbrăviţa, se află la 6 km depărtare de comuna cu acelaşi nume. Mlaştina eutrofă ce face parte din complex este o arie protejată de interes european. Alte amenajări piscicole se întâlnesc la Prejmer, la Hărman, şi pe lunca Oltului, între Feldioara şi Rotbav.

Pe râul Ghimbăşel a fost construită o microhidrocentrală, iar pe Tărlung, în aval de Săcele, un baraj artificial, care alimentează cu apă Braşovul şi celelalte localităţi din zonă.

Climă

Clima Ţării Bârsei este temperat continentală, caracterizându-se prin nota de tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental. Amplitudinile termice sunt mari, frecvenţele îngheţurilor târzii şi timpurii sunt ridicate, regimul pluviometric este de tip continental, iar cel eolian — moderat.

Multă vreme, Măgura Codlei a reprezentat un veritabil barometru pentru locuitorii Ţării Bârsei. Atunci când nori negri se aşezau deasupra acesteia, se anunţa vreme defavorabilă.

Precipitaţii

Precipitaţiile atmosferice variază de la 747 mm în zona Braşov, la sub 20 mm în zona Bod. Îndeosebi vara, ploile torenţiale sunt destul de frecvente, fiind însoţite de grindină şi descărcări electrice şi ducând la apariţia viiturilor pe râuri. Aceste precipitaţii depăşesc uneori valoarea de 200 mm. Numărul mediu anual al zilelor cu precipitaţii este de 135 zile la Bod şi 142 zile la Braşov. Într-o iarnă obişnuită, ninsorile cad circa 35 de zile pe an. Numărul mediu de zile cu straturi de zăpadă este de aproximativ 61 de zile la Braşov şi 93 la Poiana Braşov.

Temperatura

Temperatura medie la Braşov este de 7,8°C. În luna cea mai rece, aceasta este de -3,9°C, iar în luna cea mai caldă — +17,8°C.

Bodul deţine recordurile de temperatură din judeţ, minima fiind chiar cea absolută pe ţară. Astfel, pe 25 ianuarie 1942 s-au înregistrat -38,5°C, iar pe 9 septembrie 1946 — +37,2°C. În cursul unui an normal, amplitudinea extremă a comunei depăşeşte 75°C.

Inversiunile de temperatură nu sunt rare în această zonă. Treptele piemontane prezintă, de regulă, temperaturi mai ridicate decât treapta inferioară a depresiunilor. Masele de aer rece se acumulează aici datorită munţilor înconjurători, care împiedică o mişcare a acestora. Totodată, iarna, se întâmplă de multe ori ca temperatura din Poiana Braşov să ajungă până la +15°C (la soare), oferind posibilitatea efectuării de băi solare. În perioadele cu regin baric anticiclonic inversiunile termice se extind până în zona alpină.

Vânturile

Depresiunea Bârsei nu prea este străbătută de vânturi, curenţii de aer fiind slabi ca intensitate. Direcţiile predominante sunt sud-vest şi nord-est. Vânturile dinspre vest aduc ploi, în timp ce vânturile din nord şi nord-est păstrează timpul frumos.

Pe versantul estic al Perşanilor apar, în timpul primăverii, mişcări de aer cu caracter de föhn, numite popular „vântul mare”. Acesta topeşte zăpada în doar câteva zile.

Floră

Datorită condiţiilor topografice şi climatice, inversiunile de vegetaţie constituie un fenomen des întâlnit în zona Postăvarului. Astfel, în Poiana Braşov, la altitudinea de 1.050 m, gorunul creşte alături de molid. Tot aici, şi în prelungire, pe Tâmpa, bradul pătrunde adânc în zona gorunului, iar molidul coboară până sub 800 m, la Noua. Speciile de foioase împăduresc zonele deluroase din această zonă. Sunt de remarcat fagul, cu variaţiile sale, şi alunul. În trecut, depresiunea era acoperită cu întinse păduri de stejar. Astăzi mai pot fi întâlnite câteva pâlcuri lângă Cristian, şi la Poiana Narciselor, declarată rezervaţie naturală. Pe lângă narcise, în locul din urmă se mai întâlnesc şi alte specii rare, ca bulbucii de munte, tămâioare, stânjenelul siberian şi altele.

În mlaştina eutrofă de lângă Dumbrăviţa sunt de remarcat speciile de stuf precum şi flora din cuaternar. Aici se găsesc câteva specii de plante rare precum daria, trifoiştea, gălbeneaua, adoleanul, bulbucii de munte sau bumbăcăriţa. Mlaştina eutrofă de la Hărman adăposteşte alte specii azonale, precum jimla (care nu se întâlneşte nicăieri altundeva pe glob), daria, coada iepurelui (singurul loc din ţară unde poate fi văzută) şi altele. Ambele mlaştini sunt un mediu propice pentru plante carnivore, cele mai întâlnite fiind roua cerului, foaia grasă şi otrăţelul bălţilor.

În pădurea Prejmer, printre stejari, cresc laleaua pestriţă şi garoafa de munte.

Prezenţa acestor specii la Prejmer, Hărman şi Dumbrăviţa demonstrează faptul că pe teritoriul Ţării Bârsei au fost răspândite relicve glaciare. Restrângerea lor în jurul izvoarelor reci s-a produs o dată cu evoluţia climei şi a solului către starea actuală.

Faună

Fauna Ţării Bârsei este asemănătoare celei existente în Europa Centrală. Dintre toate, fauna de mamifere este puternic reprezentată.

Prin pădurile de conifere şi foioase sălăşluiesc animale caracteristice: ursul brun, cerbul carpatin, căpriorul, lupul, mistreţii, jderii, pisicile sălbatice, râşii, vulpile, nevăstuicile şi dihorii. Dintre rozătoare: veveriţele, pârşul (mare, mai rar cel mic), şoarecii. Zonele joase ale depresiunii sunt populate cu iepuri.

Păsări mai întâlnite sunt potârnichea, vrabia şi porumbelul, în pădurea de lângă Prejmer existând câteva specii ocrotite: vântureii, şorliţa, şorecarii comuni, şorecarii de iarnă, striga de Ural şi huhurezul. De asemenea, în preajma Oltului se pot întâlni raţe sălbatice şi berze.

Reptilele sunt puţine: vipera, şarpele de apă, şopârlele. Amfibienii sunt reprezentaţi de salamandre, tritoni şi broaşte.

Ihtiofauna este bogată, atât în râurile de munte, cât şi în Olt.

Coleopterele şi lepidopterele sunt întâlnite în aproape tot arealul Ţării Bârsei.

Bogăţiile naturale

Resursele naturale subterane ale Ţării Bârsei sunt puţine, nefacilitând dezvoltarea unei industrii miniere puternice. Totuşi, se găsesc unele bogăţii de importanţă economică, precum lignitul (în masivul Măgura Codlei) sau materialele de construcţie. La nord-vest de Zărneşti, pe valea Bârsei Fierului, se găseşte un corp granodioritic, cu înveliş periferic granitic. Rocile sedimentare, mai ales argilele comune şi luturile se întâlnesc în zona piemonturilor cuaternare, argila refractară — lângă Cristian, marnele cretacice — în vestul Ţării (utilizate în industria cimentului), calcare în zona Apaţa şi calcare triasice şi jurasice în sectorul Codlea - Holbav - Vulcan şi în Postăvaru, în zona Râşnov - Cristian - Braşov.

Metale mineralizate (de zinc, plumb, cupru, fier, nichel, platină) s-au descoperit în cristalinul metamorfic din zona Holbav.

Lângă Codlea se ivesc ape mezotermale (27°C), asemănătoare celor de la Băile Tuşnad.

Pădurile ocupă o zonă întinsă în zona muntoasă şi deluroasă a Ţării Bârsei. Localităţile aflate în zona subcarpatică dispun de importante suprafeţe cu fâneţe şi păşuni. De asemenea, în zona depresionară, şesul este prielnic culturii de legume şi cereale precum şi a plantelor industriale.

Rezervaţii naturale şi areale protejate

Pe tot cuprinsul Ţării Bârsei şi a comunei Şercaia s-au pus sub ocrotire întinse suprafeţe de teren, care prezintă interes ştiinţific, social şi estetic.

Cea mai cunoscută rezervaţie este Poiana cu narcise din Dumbrava Vadului, având o suprafaţă de peste 400 ha. Această zonă cu păduri de stejar şi poieni multe se caracterizează prin abundenţa narciselor, plante favorizate în primul rând de solul podzolic cu urme de mlaştină şi de umbra slabă a arborilor.

Complexul de mlaştini eutrofe din Ţara Bârsei le reuneşte pe cele de la Dumbrăviţa, Stupini, Prejmer şi Hărman. Acestea sunt caracterizate de varietăţile de plante relictare, nordice. Aici se întâlnesc coada iepurelui, fâneţe cu caracter mezohigrofil, trestiişuri şi cenoze care adăpostesc jimla.

Rezervaţiile cu ochiuri de vegetaţie stepică, prezente pe versanţii însoriţi ai Muntelui Tâmpa şi ai dealului Lempeş, păstrează o floră dintr-o perioadă xerotermă (d. ex. rogozul pitic), precum şi câteva endemisme. De asemenea, Rezervaţia naturală Tâmpa protejează şi o serie de specii de animale şi insecte.

Ocrotite mai sunt şi bălţile de lângă Rotbav, în care se găsesc plante formate din relictul terţiar Stratiotes aloides.

Populaţie

Densităţile comunelor din Ţara Bârsei (cu Şercaia)

Ţara Bârsei, împreună cu Şercaia numără, potrivit recensământului din 2002, 446.000 locuitori, din care Braşovul are 283.901. Acest număr reprezintă 74,81% din populaţia judeţului Braşov. Densitatea locuitorilor este de 155,30 loc./m², o medie superioară judeţului. Cea mai slab populată comună din Ţara Bârsei este Crizbavul, aceasta având o densitate de numai 3,39 loc./km².

Împărţire administrativă

Ţara Bârsei se află aproape în întregime în judeţul Braşov, doar un mic colţ aflat la vărsarea Tărlungului în Olt aparţinând de judeţul Covasna. Pe acest spaţiu se află satul Băcel, care face parte din de comuna Chichiş.

Pe teritoriul Ţării Bârsei se află trei municipii (Braşov, Codlea şi Săcele), trei oraşe (Ghimbav, Râşnov şi Zărneşti), precum şi un număr de 13 comune (Apaţa, Bod, Bran, Cristian, Crizbav, Dumbrăviţa, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Măieruş, Prejmer, Sânpetru şi Vulcan). Comuna Şercaia, deşi istoric este încadrată în Ţara Bârsei, geografic face parte din Ţara Făgăraşului. De asemenea, satul Cărpiniş, parte a comunei Tărlungeni, se află tot pe teritoriul Ţării Bârsei.

Bibliografie

  • Silviu Pop, Ştefan Princz — „Braşov. Ghid turistic”, Ed. Pentru Turism, Bucureşti, 1974
  • Colectiv — „Judeţele Patriei. Braşov”, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1981