Gheorghe Argeşeanu

Gheorghe Argeşeanu
Născut		28 februarie 1883, Caracal
Decedat		26/27 noiembrie 1940, penitenciarul Jilava
Cauză deces		asasinat
Ocupaţie		general de armată
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 21 septembrie 1939 - 28 septembrie 1939
Ministrul Apărării Naţionale din România
Mandat 30 martie 1938 - 14 octombrie 1938
Părinţi		Vasile Argeşeanu Constanţa de Pommeraye

Gheorghe Argeşeanu (n. 28 februarie 1883, Caracal - d. 26/27 noiembrie 1940, penitenciarul Jilava), general de armată, om politic, ministru al Apărării Naţionale, preşedinte al Consiliului de Miniştri. S-a numărat printre susţinătorii regimului monarhic autoritar instaurat de regele Carol al II-lea, iar după asasinarea primului ministru Armand Călinescu de către un comando legionar, a acceptat, din funcţia de prim-ministru, misiunea ordonată de şeful satului de a coordona represaliile împotriva legionarilor. În decurs de numai câteva zile, în fiecare judeţ al ţării au fost executaţi câte trei legionari, iar cadavrele lor au fost expuse în piaţa publică. Aceste fapte nu au rămas fără efect, iar când Mişcarea Legionară a fost adusă la putere de generalul Ion Antonescu, la penitenciarul Jilava au fost executaţi peste 64 de înalţi demnitari ai statului din perioada carlistă care au acţionat împotriva Gărzii de Fier, printre care s-a numărat şi generalul Gheorghe Argeşeanu.

Originea. Studiile

Gheorghe Argeşeanu era fiul lui Vasile Argeşeanu şi al Constanţei de Pommeraye, fiica unui medic francez. După ce a absolvit liceul în Bucureşti, îmbrăţişează cariera militară urmând cursurile celor mai prestigioase instituţii de învăţământ din domeniu: Şcoala militară de artilerie şi geniu (1901 - 1903) şi Şcoala superioară de război din Buureşti (1908 - 1910).

Ascensiunea politică. Ministru al Apărării

În timpul Războiului pentru Întregirea Neamului, este înaintat la gradul de locotenent-colonel, apoi este trimis ca ataşat militar în Japonia. Când revine în ţară, este numit succesiv comandant al Regimentului 3 Călăraşi, Diviziei 1 cavalerie (Arad), Diviziei 3 infanterie, Diviziei de Gardă şi al Corpului II armată. Pe 10 mai 1931, Gheorghe Argeşeanu este înaintat la gradul de general de brigadă, iar din 25 decembrie 1937 la gradul de general de divizie. S-a alăturat regelui Carol al II-lea în tentativa acestuia de a-şi instaura un regim autoritar personal, iar în perioada 30 martie 1938 - 14 octombrie 1938, este numit la conducerea Ministerului Apărării Naţionale.

Represaliile împotriva legionarilor

După asasinarea primului ministru Armand Călinescu pe 21 septembrie 1939 de către un comando legionar, Carol l-a numit pe Argeşeanu în funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri pentru a coordona operaţiunile de represalii, plănuite din timp de şeful statului. Suveranul îl considera „energic, nu-i este frică, poate conlucra cât se poate de bine cu toţi miniştrii şi va putea să îşi asume răspunderea completă a tuturor măsurilor ce trebuie luate spre a face completă curăţire, iar din punct de vedere politic nu va încurca, căci va asculta de ceea ce i se va spune”. În acelaşi cabinet, ministru de Interne a fost desemat generalul Gabriel Marinescu, membru al camarilei regale.

Ziua următoare atentatului, asasinii lui Călinescu au fost capturaţi, aduşi la locul atentatului şi executaţi în public pentru a fi daţi ca exemplu, cadavrele lor fiind lăsate în stradă. Totodată, în toată ţara au fost executaţi aproximativ 300 de fruntaşi legionari. Metodele folosite, conducând mai mult spre răzbunare decât spre instaurarea ordinii publice, au avut un efect invers celui scontat, născându-se un sentiment de compasiune în rândul populaţiei pentru cei ucişi. Ordinul a fost ca în fiecare judeţ din ţară să fie executaţi câte 3 legionari, iar cadavrele lor să fie expuse în piaţa publică . După o săptămână de la îndeplinirea obiectivului, Argeşeanu a depus mandatul guvernului, însă aceste represalii nu au rămas fără urmări, adâncind şi mai mult rănile legionarilor şi alimentând dorinţa lor de răzbunare.

Articol din presa vremii despre executarea asasinilor lui Armand Călinescu

Masacrul de la Jilava

Pe 6 iunie 1940, fostul prim-ministru este înaintat la gradul de general de armată, fiind numit şi la conducerea Comandamentului militar al Capitalei. Pe 6 septembrie 1940, Carol al II-lea este obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu. Acesta a negociat participarea Mişcării Legionare la actul de guvernare. În acest sens, pe 14 septembrie, România este declarată „stat naţional-legionar” . Legionarii au trecut de la sine la promovarea politicii proprii, peste capul generalului, deoarece acesta nu acţiona în spiritul ideologiei. Mai mult, colaboararea în guvern, între gruparea militară a lui Antonescu şi legionarii lui Horia Sima, era marcată de animozităţi.

Ei au creat institiuţii proprii care funcţionau în paralel cu cele oficiale. Aflaţi la putere, legionarii au putut declanşa actele de răzbunare. Poliţia legionară a arestat fără mandat pe cei care-i considera adversari. Cu ocazia reînhumării, cu funeralii naţionale, a lui Corneliu Zelea Codreanu, au fost arestaţi foşti demnitari din perioada regimului carlist, care erau consideraţi vinovaţi de moartea căpitanului. Sub pretextul colectării de mărturii pentru pregătirea proceselor, Tribunalul Bucureşti a dispus transferarea unora dintre arestaţi la alte închisori, tocmai de teama represaliilor. Ştefan Zăvoianu, prefectul legionar al Poliţiei Capitalei, a refuzat să execute directivele. Pe 26 noiembrie 1940 s-a hotărât ca armata să intervină pentru transferarea deţinuţilor. În acel moment, Zăvoianu a decis că este momentul să se acţioneze de urgenţă . Astfel, în noaptea de 26/27 noiembrie, la penitenciarul din Jilava, au fost asasinaţi 64 de foşti demnitari din regimul carlist aflaţi în stare de arest preventiv. Printre ei se numărau: Gheorghe Argeşeanu, fost prim-ministru, Victor Iamandi, fost ministru de Justiţie, Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliţiei Capitalei şi ministru de Interne, Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii al Armatei Române, Ion Bengliu, comandant al Jandarmeriei Române, şi alţii. Gheorghe Argeşeanu avea 57 de ani.

În ziua următoare au mai fost asasinaţi profesorul Nicolae Iorga, considerat vinovat de izbucnirea conflictului în urma căruia Zelea Codreanu a fost arestat, şi Virgil Madgearu, fruntaş naţional-ţărănist, crunt adversar al Gărzii de Fier. Prin intervenţia directă a lui Antonescu au fost salvaţi de la acelaşi destin Constantin Argetoianu, Gheorghe Tătărescu, Ion Gigurtu şi Mihail Ghelmegeanu (vezi Masacrul de la Jilava).

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Ministrul Apărării Naţionale	30 martie 1938 - 14 octombrie 1938
Preşedintele Consiliului de miniştri	21 septembrie 1939 - 28 septembrie 1939

Bibliografie

• Neagoe, Stelian - Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 32-33 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolescu, Nicolae C. - Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 308-309 ISBN 973-8200-49-0
• Asasinatele de la Jilava, Snagov şi Strejnicul. 26 - 27 noiembrie 1940. Bucureşti, Editura Scripta, 1992