Gheorghe N. Leon

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Gheorghe N. Leon
Replace this image male.png
Născut 29 aprilie 1888, Iaşi
Decedat 1955?, Sighetu Marmaţiei?
Ocupaţie economist

Gheorghe N. Leon (n. 29 aprilie 1888, Iaşi – d. 1955?), economist, profesor universitar, ministru de finanţe, ministru al economiei.

Originea. Studiile. Cariera universitară

S-a născut la 29 aprilie 1888 la Iaşi în familia reputatului profesor biolog Nicolae Leon. A fost cel de-al treilea din cei şase copii. A terminat studiile medii şi superioare la Iaşi. Apoi s-a înscris la Universitatea din Jena (Germania) de unde a obţinut doctoratul în economie cu profesorul Lujo Brentano. În 1916 s-a reîntors în ţară şi mai întâi s-a căsătorit cu Viorica Chiriţescu, apoi s-a instalat ca profesor la Facultatea de Drept din Cluj, la catedra de finanţe şi statistică (a devenit profesor titular în 1926). A funcţionat ca profesor la universitatea clujeană până în 1934. Începând cu 1 ianuarie 1935 este numit profesor de finanţe şi statistică la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, unde va activa timp de 10 ani, până în 1945. Concomitent a fost preşedinte al Institutului de Ştiinţe Economice şi Financiare a Facultăţii de Drept.

În perioada petrecută la Bucureşti, s-a afirmat ca publicist şi cercetător. Împreună cu Victor Slăvescu a fost director şi proprietar al revistei „Analele economice şi statistice”, unde a publicat numeroase dintre studiile sale. Revista a ocupat un rol central în dezbaterile interbelice cu privire la doctrinele economice majore.

Activitatea politică

Pe plan politic s-a remarcat mai întâi ca membru al PNL şi a intrat în politica mare ca deputat în Parlamentul României din partea PNL. În 1934 a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Industriei şi Comerţului. În 1940, în intervalul 4 iulie – 4 septembrie, îndeplineşte simultan funcţia de ministru al Economiei şi ministru ad-interim la Finanţe, Agricultură şi Domenii, Coordonare şi Planificare, din cadrul guvernului Ion Gigurtu. Apoi, de la 6 septembrie până la 10 noiembrie 1940 a fost ministru al Economiei în guvernul legionar condus de Ion Antonescu. A demisionat la 10 noiembrie din această funcţie, fiind nevoit să se ascundă două săptămâni pentru alegerea efectuată. După aceea îşi reia activitatea la catedră.

Alte funcţii

În perioada 1941-1944 a îndeplinit roluri importante în economia ţării ca viceguvernator al Băncii Naţionale Române, membru în consiliul de administraţie al societăţii Rogifer (deţinută de Malaxa) şi membru în consiliul de administraţie ale Radiodifuziunii Române. Între 1945 – 1946 a fost mobilizat să lucreze la Curtea de Conturi din Bucureşti.

Întemniţarea. Ultimii ani de viaţă

În anul 1946, odată cu instaurarea regimului comunist de factură stalinistă, Gheorghe N. Leon este arestat şi judecat împreună cu membrii guvernului Gigurtu în Procesul Criminalilor de Război. Este condamnat la închisoare pe viaţă şi internat la penitenciarul de la Sighetu Marmaţiei, unde a stat până în 1955, când închisoarea a fost dezafectată. Este nesigur dacă a murit la Sighet sau dacă a fost transferat la închisoarea de la Râmnicu Sărat, însă după acest an nu se mai ştie nimic concret despre soarta lui. Conform unor relatări ale lui Cicerone Ioniţoiu, Gheorghe Leon ar fi murit la Sighet „fiind aruncat în groapa comună de pe malul Izei”.[1] Alte relatări spun că el a supravieţuit perioadei sigheţene. După câţiva ani, familia sa a primit o scrisoare prin care era înştiinţată că profesorul Leon s-a stins din viaţă, fără însă a fi specificate alte detalii legate de data, locul sau cauza decesului. Nu se cunoaşte nici astăzi unde a fost înmormântat.

Opera principală

  • Politica minieră în cele mai importante state şi raporturile ei cu politica minieră din România, 1915, premiată de Academia Română
  • Impozitele în funcţiune economică şi politică socială, 1915
  • Problema financiară şi chestiunea banului, 1918, premiată de Academia Română
  • Dreptul de expropriere, Iaşi 1918
  • Imperialismul şi echilibrul economiei mondiale, 1922
  • Socialismul şi industrialismul economic, 1923
  • Monografiile sociale după metoda lui Le Play, 1924
  • Istoria economie publice la români, 1924
  • Gospodăria publică şi socializarea, 1924
  • Elemente de ştiinţă financiară (2 volume, 1010 pagini) 1925-1930
  • Consideraţiuni critice asupra politicei noastre economice şi financiare, 1930
  • Politica economică a Partidului Naţional Liberal, 1932
  • Contra conversiunii datoriilor agricole, 1932
  • Capitalul naţional şi capitalul internaţional, 1932
  • Asanarea datoriilor. Sugestii şi propuneri, 1934
  • Regimul comerţului exterior. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi, 1935
  • Consiliul Superior Economic, 1936
  • Cum se scrie o carte. Cu privire specială la Economia politică, 1937
  • Petrolul românesc şi noul proiect de lege a minelor, 1937
  • Învăţământul superior economic în România, 1937
  • Organizarea muncii naţionale, 1937
  • Nouvelles methodes relatives au controle des finances publiques en Roumanie, 1937
  • Finanţele administraţiei locale, 1940
  • Struktur und Entwicklungemoglichkeiten der Romanische Volkswirtschaft, 1941
  • Economie politică şi politică economică, 1943 503 pagini

Bibliografie

  • Popescu, Gheorghe, Concepţia economică a lui Gheorghe N. Leon, în Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice, vol. VI, Editura Academiei Române, Bucureşti 2004

Note

  1. Roşca, Nuţu, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Aska Grafika, Sighetu Marmaţiei, 2006 ISBN 973-0-04670-0 p. 110