Grigore Niculescu-Buzeşti

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Grigore Niculescu-Buzeşti
Grigore Niculescu-Buzesti.jpg
Născut 1 august 1908, comuna Sărata, judeţul Buzău
Decedat 12 octombrie 1949, New York
Ocupaţie diplomat
 
Stema MAE.png
 Ministrul Afacerilor Străine
din România
Mandat
23 august 1944 - 4 noiembrie 1944
Partide PNŢ (1946 - 1947)
Căsătorit cu Ecaterina Ştirbei

Grigore Niculescu-Buzești (n. 1 august 1908, comuna Sărata, județul Buzău - d. 12 octombrie 1949, New York), diplomat, ministru de Externe după actul de la 23 august 1944.

Biografie

Licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti în 1929, viitorul ministru se înscrie în acelaşi an la examenul pentru admiterea în Corpul diplomatic. Pe parcursul carierei a trecut prin toate gradele diplomatice, de la ataşat de legaţie la secretar III (1933), secretar II (1937), secretar I (1941), consilier (1943), ministru plenipotenţiar (1944).

Între anii 1935-1935 este detaşat la Geneva, activând în diverse organisme internaţionale sub îndrumarea lui Nicolae Titulescu. Rechemat în Centrală, în 1937 este transferat la Legaţia României de la Stockholm, apoi la cea de la Riga, pentru ca în în 1940 să fie rechemat la Bucureşti şi delegat să conducă Direcţia Cabinetului şi Cifrului din cadrul Ministerului.

Sub ministeriatul lui Mihai Antonescu, este promovat succesiv, primind şi conducerea Direcţiei de Personal. Fiind la conducerea Direcţiilor-cheie din Minister, Niculescu-Buzeşti a reuşit să funizeze regelui Mihai şi Opoziţiei întreaga documentaţie necesară negocierilor cu Aliaţii pentru ieşirea României din război.

Pentru serviciile aduse, după îndepărtarea mareşalului Ion Antonescu de la conducerea statului, Niculescu-Buzeşti primeşte conducerea Ministerului de Externe în cabinetul de uniune naţională prezidat de generalul Sănătescu. În timpul mandatului său România a semnat Convenţia de Armistiţiu cu Naţiunile Unite (12 septembrie 1944).

După remanierea guvernamentală de la 4 noiembrie 1944, îşi pierde portofoliul ministerial. Se va număra printre diplomaţii indezirabili pentru comunişti şi după instalarea guvernului Groza va fi îndepărtat din structura Ministerului. În 1946 înscrie în PNŢ pentru a lupta împotriva acaparării întregii puteri în stat de comunişti şi este ales deputat de Bucureşti în alegerile fraudate din noiembrie 1946.

Soţia sa, Ecaterina Ştirbei, grav bolnavă, fusese trimisă la tratament în Elveţia. Nefiindu-i permisă călătoria în străinătate de către oficialii de la Bucureşti, fostul ministru părăseşte clandestin ţara, însă soţia moare la scurt timp după sosirea sa în Elveţia. Având în vedere desfăşurarea evenimentelor, Niculescu-Buzeşti nu se va mai întoarce niciodată în România.

Bolnav de leucemie, încetează din viaţă după trei ani de exil, la vârsta de 41 de ani.

Bibliografie

  • Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp.524-527