Gruia Liuba Murgu

Gruia Liuba Murgu
Gruia Liuba Murgu
Naţionalitate		român
Născut		1845, Brădişoru de Jos, Caraş-Severin
Decedat		1877, Vârşeţ
Ocupaţie		gazetar

Gruia Liuba Murgu (n. 1845 Maidan, Caraş-Severin- d. 1877 Vârşeţ), gazetar politic bănăţean, colaborator al lui Vincenţiu Babeş la ziarul Albina. A murit tânăr, probabil asasinat.

Biografie

S-a născut în 1845 în comuna Maidan din judeţul Caraş-Severin, azi satul Brădişoru de Jos, care aparţine de oraşul Oraviţa. Clasele primare le-a făcut în satul natal cu învăţătorul Daniel Liuba Marcu, tatăl scriitorului Sofronie Liuba. Norocul i-a surâs de mic, când într-o zi a venit în vizită la dascălul Daniel Liuba unul dintre fraţii Mocioni. Acesta l-a remarcat pe micul şi talentatul Gruia Liuba şi pentru că părinţii acestuia erau ţărani plugari şi nu-i puteau asigura studiile în viitor, Mocioni l-a luat sub aripa sa pentru a-l putea duce mai departe la şcoală. Astfel Gruia s-a mutat la gimnaziul din Timişoara şi a stat 8 ani de zile în casa familiei Mocioni. Pentru că a terminat studiile secundare fără cusur, a urmat apoi dreptul la Pesta ca unul dintre bursierii familiei Mocioni. În capitala Ungariei a locuit tot într-una din casele aceleiaşi familii.

Când faimosul ziar „Albina” , susţinut de Mocioneşti şi condus de Vincenţiu Babeş, s-a mutat de la Viena la Pesta, Gruia Liuba a fost cooptat în redacţia acestuia. Ca ziarist la Albina s-a remarcat ca un gazetar politic deosebit de aprig, cu un stil incisiv. Fiind redactor responsabil, nu de puţine ori a fost implicat în numeroasele procese care erau intentate ziarului şi colaboratorilor săi.

În 1874, când ungurii au desfiinţat Graniţa Militară din Banatul montan (zona Almăjului), el a scris în „Albina” un articol critic extrem de sever, îndemnând pe grăniceri să se opună acestei desfiinţări care ameninţa cu pierderea tuturor drepturilor asigurate de statul special al Graniţei Militare. Autorităţile i-au intentat proces pentru acel articol pe motiv că a instigat la răzvrătire şi agitare. Curtea cu juraţi de la Budapesta l-a condamnat la 15 luni închisoare şi l-a trimis imediat la închisoarea de la Vaţ. După ce a ieşit din închisoare, s-a reîntors în comuna natală, unde i-a fost pregătită o primire grandioasă de fraţii săi şi de locuitorii satelor din jur, pentru care era un adevărat erou.

După acest moment se căsătoreşte cu Alexandrina, fiica lui Vincenţiu Babeş, apoi se stabileşte la Vârşeţ, unde profesează avocatura. Aici începe o acţiune de aducere înapoi la românism a unor români despre care se zicea că sunt sârbizaţi şi care locuiau în Mehala Vârşeţului. Dar se pare că aceste acţiuni i-au adus sfârşitul tragic. În 1877, pe când avea doar 32 de ani, moare subit în timpul unei cine oferită de sârbi, fără să se ştie exact care sunt cauzele morţii, dar cu suspiciunea că a fost otrăvit.

Bibliografie

• Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933