Guvernul Barbu Catargiu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Stema Principatelor Unite 4.png
 
Guvernul Barbu Catargiu
Barbu Catargiu.jpg
Mandat
22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862
Prim-ministru Barbu Catargiu
Apostol Arsache (ad-interim)
Coaliţie conservatori
Index: Guvernele României

Guvernul Barbu Catargiu a funcţionat între 22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862. A fost primul guvern unic al României după recunoaşterea unirii depline a Principatelor. A fost un cabinet de nuanţă politică conservatoare.

Mandatul cabinetului a fost întrerupt brusc de asasinarea primului ministru sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei, probabil, din motive politice. Misterul acestui prim asasinat politic nu a fost elucidat nici până în zilele noastre.

Contextul instalării

După recunoaşterea dublei alegeri, pentru a obţine unirea deplină, Cuza a demarat o serie de măsuri interne care vizau unificarea aparatului de stat prin dispoziţii administrative, iar pe plan extern a iniţiat o serie de noi demersuri diplomatice. Situaţia pe plan internaţional complicată de unificarea Italiei a amânat luarea unei decizii. În cele din urmă, la 13 septembrie 1861 s-a deschis, la Constantinopol, Conferinţa puterilor europene. Trei luni mai târziu, Poarta emite firmanul prin care se recunoştea unirea administrativă şi legislativă a Principatelor, cu garanţia Marilor Puteri, însă numai pe timpul domniei lui Cuza.

Deşi nu era o izbândă deplină, se făcuse un important progres faţă de situaţia anterioară. În aceste condiţii, la 11 decembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza emite „Proclamaţia Unirii” în care exclamă întemeierea naţionalităţii române. Următorul pas a fost unificarea instituţiilor statului. Cum gruparea conservatoare deţinea majoritatea atât la Bucureşti, cât şi Iaşi, cel desemnat să prezideze primul guvern unic a fost Barbu Catargiu, personalitatea politică cea mai de seamă a acestei tabere. La 24 ianuarie 1862, Adunarea Legislativă este, la rândul ei, unificată.

Activitatea guvernamentală

Tensiunile post-Unire. Legea presei

În primele luni ale guvernării se iau o serie de măsuri decurgând din Unirea deplină. Este desfiinţată Comisia centrală (14 februarie), se desfiinţează ministerele din Moldova, instituindu-se în locul lor ca măsură de tranziţie, directoratele, Şcoala militară de la Iaşi se mută la Bucureşti, contopindu-se cu cea de aici, iar Iaşilor încetează a i se mai da calificativul de Capitală.

Această scădere de prestigiu a provocat o stare de agitaţie printre moldoveni, iar eşecul instalării la Iaşi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a amplificat sentimentul de nemulţumire. Fenomenul a pătruns în interiorul cabinetului când Grigore Balş a acuzat vădit atitudinea lui Cuza, demisionând mai apoi de la Ministerul Finanţelor.

Printre legile importante adoptate de cabinetul Catargiu se numără legea vânzării sării şi legea urmăririi veniturilor statului. Atacat de presa de opoziţie deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, Catargiu răspunde printr-o lege a presei (23 martie), potrivit căreia poliţia presei supraveghea imprimatele „rău famate” şi controla activitatea proprietarilor de chioşcuri.

Dezbaterea legii rurale. Discursul din 8 iunie

După problema electorală, cea mai intensă temă dezbătută şi o importantă sursă de conflict între grupările politice era reforma agrară. Proiectul de lege rurală, întocmit încă din 1860 de Comisia centrală, a fost adus în discuţia Camerei la 25 mai 1862. Avea un caracter pur conservator, singura caracteristică fiind constituirea unui pământ comunal, care cuprindea trei pogoane de fiecare cap de familie ţărănească. Chiar dacă se autoriza vinderea sau închirierea către ţărani a unor loturi pe moşiile statului şi a instituţiilor publice, acest lucru nu era posibil pe moşiile boiereşti.

Proiectul a fost combătut intens de opoziţie. Mihail Kogălniceanu arăta că proiectul nu ţinea cont de prevederile Convenţiei de la Paris, singura prevedere fiind aceea că „ţăranul e stăpân pe munca lui, iar proprietarul pe moşia lui”. Având majoritatea în Cameră, era evident că executivul îşi va impune voinţa. Pentru a împiedica acest fapt, radicalii apelează la mase şi convoacă la 11 iunie o mare adunare pe Câmpia Libertăţii din Dealul Filaretului.

Motivaţia era aniversarea revoluţiei de la 1848, însă scopul real era exercitarea unei puternici presiuni populare care să ducă la căderea guvernului. La 8 iunie, primul ministru susţine în Cameră un discurs virulent împotriva acestei manifestări: „trandafirii din buchetele ce urmează a împodobi sărbătorirea de la 11 iunie vor fi, în realitate, topoarele, cuţitele, ciomegele şi chiar puştile, care s-au găsit asupra ţăranilor arestaţi la Văcăreşti [...] voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării”.

Sfârşitul guvernării

Barbu Catargiu nu-şi dădea seama că anticipa exact soarta ce îl aştepta. Părăsind sediul Adunării din Dealul Mitropoliei pentru a se întoarce la sediul Consiliului de miniştri, observă că trăsura îi lipseşte, moment în care prefectul poliţiei Capitalei, Nicolae Bibescu, îl invită la el în trăsură pentru a-l însoţi. În momentul când trăsura ajunge sub clopotniţa de la Mitropolie se aude un foc de armă. Primul ministru fusese împuşcat în spate, la baza creierului.

Misterul din jurul acestei „crime perfecte” nu a fost elucidat nici până astăzi, deşi de-a lungul timpului au fost dezvoltate mai multe scenarii. Cert este că dispariţia primului ministru a pus capăt guvernării conservatoare şi legii rurale. Chiar dacă a fost aprobată în Cameră la 11 iunie, cu 62 de voturi pentru şi 35 împotrivă, Cuza a refuzat să o promulge pretextând că va genera o răscoală a ţăranilor.

În şedinţa Camerei din 23 iunie, un grup de 26 deputaţi, printre care M. Kogălniceanu, A. Panu şi N. Golescu, au prezentat o moţiune în care se făcea bilanţul guvernării conservatoare a lui Barbu Catargiu. În această moţiune se arăta că în timpul fostului premier nu se dezbătuseră majoritatea proiectelor de legi anunţate în mesajul tronului, nici măcar bugetul, şi nici nu se aplicase unificarea deplină în diversele sectoare de activitate. Ca urmare, a doua zi, interimarul Arsache depune mandatul Consiliului.

Componenţa cabinetului

Portofoliu Portret Nume Orientare politică Mandat
Preşedintele
Consiliului de Miniştri
Barbu Catargiu.jpg Barbu Catargiu conservator muntean 22 ianuarie 1862 - 8 iunie 1862
Apostol Arsache.png ad-int. Apostol Arsache conservator muntean 8 iunie 1862 - 24 iunie 1862
Ministru de Interne Barbu Catargiu.jpg Barbu Catargiu conservator muntean 22 ianuarie 1862 - 8 iunie 1862
Apostol Arsache.png ad-int. Apostol Arsache conservator muntean 8 iunie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Afacerilor Străine Apostol Arsache.png Apostol Arsache conservator muntean 22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862
Ministru de Război Ioan Gr. Ghica.jpg Ioan Grigore Ghica independent 22 ianuarie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Finanţelor Alexandru C. Moruzi.jpg Alexandru C. Moruzi conservator moldovean 22 ianuarie 1862 - 27 ianuarie 1862
Grigore Balş.jpg Grigore Balş conservator moldovean 27 ianuarie 1862 - 11 martie 1862
Replace this image male.png Alexandru Catargiu conservator moderat 11 martie 1862 - 24 martie 1862
Replace this image male.png Teodor Ghica conservator moderat 24 martie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Justiţiei Constantin N. Brăiloiu.jpg Constantin N. Brăiloiu conservator muntean 22 ianuarie 1862 - 7 iunie 1862
Replace this image male.png Dimitrie Cornea conservator moldovean 7 iunie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Lucrărilor Publice Barbu Catargiu.jpg ad-int. Barbu Catargiu conservator muntean 22 ianuarie 1862 - 27 ianuarie 1862
Replace this image male.png Dimitrie Cornea conservator moldovean 27 ianuarie 1862 - 7 iunie 1862
Replace this image male.png ad-int. Alexandru Emanoil Florescu conservator muntean 7 iunie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Cultelor
şi Instrucţiunii
Grigore Balş.jpg Grigore Balş conservator moldovean 22 ianuarie 1862 - 7 februarie 1862
Replace this image male.png Barbu Belu conservator moderat 7 februarie 1862 - 24 iunie 1862
Ministrul Controlului Replace this image male.png Alexandru Emanoil Florescu conservator muntean 24 martie 1862 - 24 iunie 1862

Bibliografie

  • Berindei, Dan, Guvernele lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866). Liste de miniştri, în „Revista Arhivelor”, II, 1959, 1, pp. 147 - 163
  • Giurescu, Constantin C., Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966
  • Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2007
  • Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1999
  • Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Bucureşti, Editura Meronia, 2003