Guvernul Constantin Bosianu
de la Enciclopedia României
Guvernul Constantin Bosianu | |||||
Mandat 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |||||
Prim-ministru | Constantin Bosianu | ||||
Coaliţie | cuzişti | ||||
Index: Guvernele României | |||||
← | → |
Guvernul Constantin Bosianu a funcţionat între 26 ianuarie - 14 iunie 1865. A fost un cabinet format din partizani ai domnului Alexandru Ioan Cuza.
Mandatul său a fost unul scurt, cele mai important pachet de legi fiind cel privind modernizarea sistemului juridic.
Cuprins
Contextul intalării
Treptat, după lovitura de stat, domnul a început să vadă în Kogălniceanu un competitor şi manifesta o atitudine ostilă faţă de acesta.
La sugestia şefului statului, Creţulescu şi Steege au demisionat din funcţia de ministru declanşând o criză instituţională. Primul ministru a realizat că nu mai este dorit la guvernare şi a depus mandatul guvernului la 26 ianuarie 1865.
În locul său, este numit la şefia guvernului Constantin Bosianu, până atunci preşedinte al Consiliului de Stat, un apreciat jurist.
Activitatea guvernamentală
Deşi sesiunea ordinară a Camerei şi Senatului s-a închis la 20 martie, acestea s-au întrunit din nou în sesiune extraordinară pe 2 mai, aniversarea loviturii de stat, prilej cu care s-au votat mai multe pachete de legi.
Cabinetul Bosianu a contribuit la opera de organizare şi modernizare a statului român prin mai multe legi, între care, legea reorganizării serviciului de percepţie la oraşe, a pensiilor pentru funcţionarii civili şi pentru gradele militare inferioare, legea lucrărilor publice, legea privind regularizarea şi canalizarea Dâmboviţei pentru prevenirea inundaţiilor.
Cea mai importantă măsură adoptată de acest guvern a fost pachetul de legi privind modernizarea sistemului juridic. Sunt promulgate Codurile penal, civil, comercial. Au luat fiinţă judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi şi Curtea de Casaţie, care era totodată şi instanţa de recurs. Codul Civil garanta libertatea proprietăţii şi egalitatea în faţa legii.
Sfârşitul guvernării
Cu puţin înainte de a se închide sesiunea extraordinară, pe 14 iunie, Bosianu este înlocuit cu Nicolae Creţulescu. Motivele sunt exprimate în circulara adresată de Baligot de Beyne, şeful cancelariei domneşti, agenţiilor de la Constantinopol, Paris şi Belgrad.
Acuzele aduse lui Bosianu erau inexperienţa şi neputinţa administrativă, cuplată cu lipsa de prestigiu şi autoritate. De asemenea, el a acuzat atitudinea ostilă a primului ministru faţă de capitalul străin, motiv pentru care proiecte importante de infrastructură nu au putut fi realizate.
Componenţa cabinetului
Portofoliu | Portret | Nume | Orientare politică (cuzişti) |
Mandat |
---|---|---|---|---|
Preşedintele Consiliului de Miniştri |
Constantin Bosianu | lmoderat | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul de Interne, Agricultură şi Lucrări Publice |
Constantin Bosianu | moderat | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul Afacerilor Străine | Nicolae Rosetti-Bălănescu | independent | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul de Război | Săvel Manu | independent | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii |
Gheorghe Vernescu | moderat | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul Finanţelor | Ion Strat | moderat | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 | |
Ministrul Controlului | Nicolae Rosetti-Bălănescu | independent | 26 ianuarie 1865 - 14 iunie 1865 |
Bibliografie
- Berindei, Dan, Guvernele lui Alexandru Ioan Cuza (1859 - 1866). Liste de miniştri, în „Revista Arhivelor”, II, 1959, 1, pp. 147 - 163
- Giurescu, Constantin C., Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1966
- Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2007
- Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1999
- Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Bucureşti, Editura Meronia, 2003