Guvernul Emanoil Costache Epureanu (1)

Guvernul Emanoil Costache Epureanu (1)
Mandat 20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Prim-ministru		Emanoil Costache Epureanu
Coaliţie		conservatori
Index: Guvernele României
←			→

Guvernul Emanoil Costache Epureanu (1) a funcţionat între 20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870. A fost un guvern conservator, denumit „cloşca cu pui” deoarece avea în componenţă exponenţii tinerilor conservatori, „juna dreaptă” (Lahovary, Carp, ş.a.).

A fost marcat de izbucnirea scandalului legat de concesiunea Strousberg şi presărat cu puternice mişcări antidinastice şi republicane, care au culminat cu insurecţia de la Ploieşti.

Contextul instalării

Instabilitatea situaţiei interne i-a făcut imposibilă lui A. G. Golescu sarcina de a-şi completa cabinetul, astfel că a fost nevoit să îşi depună mandatul. Imediat Carol îl desemnează prim-ministru pe Emanoil Costache Epureanu, liderul unei grupări conservatoare. Acesta alcătuieşte un cabinet cu o medie de vârstă foarte fragedă.

Activitatea guvernamentală

Deoarece nu avea majoritatea in Cameră, guvernul procedează la dizolvarea Corpurilor legiuitoare şi organizarea de noi alegeri. Între 25 mai/31 mai şi 2 iunie/6 iunie 1870 au loc alegeri pentru Adunarea Deputaţilor, respectiv pentru Senat.

Rezultatul alegerilor la Adunarea Deputaţilor (date aproximative):

Grupare politică	rezultat
conservatori	48 deputaţi
radicali	32 deputaţi
maişti	28 deputaţi
fracţionişti	25 deputaţi
liberali moderaţi (Ion Ghica)	14 deputaţi
independenţi	10 deputaţi

Deşi a avut toate pârghiile la dispoziţie, primul ministru nu a reuşit să îşi asigure o majoritate confortabilă în Cameră.

Afacerea Strousberg

În mai izbucneşte cel mai notoriu scandal politic din epocă, legat de concesiunea Strousberg. Drept comisar al statului român pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni a consorţiului fusese numit un funcţionar prusac, Ambronn, apropiat a lui Strousberg. Întreg scandalul porneşte de la un conflict tehnic, constatându-se o mare nepotrivire între măsurătoarea liniei făcute de statul român şi cea făcută de concesionari. Era vorba de 19 km, pentru care guvernul trebuia să achite 5 milioane de lei. În aceste condiţii, guvernul îi dă dispoziţie lui Ambronn să nu achite cota-parte calculată la cei 19 km nerealizaţi, dar acesta „a avut grija de a urgenta plata” sub pretextul că a primit dispoziţia prea târziu.

În faţa acestui comportament, la Berlin este trimis D. A. Sturdza pentru a-i cere demisia lui Ambronn, însă acesta refuză să demisioneze. Dându-şi seama că va fi destituit, Ambronn emite rapid un lot de obligaţiuni, dintre care o parte o vinde la bursă, iar alta o depune la o bancă din Berlin. În cele din urmă, funcţionarul prusac este înlocuit cu Ludovic Steege.

În septembrie 1870 este trimisă la Berlin o comisie statului român, condusă de Teodor Văcărescu, pentru a cerceta ilegalităţile comise. După o amplă şi dificilă analiză, comisia constată că inginerii lui Strousberg au operat cu rea-credinţă şi descoperă grave erori în evaluări, precum şi încălcări ale convenţiei de concesiune.

Întregul scandal avea loc în plin război franco-prusac. De asemenea, în ţară, ritmul lucrărilor devine din ce în ce mai slab, iar o parte din personalul german este chemat în ţară pentru a fi mobilizat.

Republica de la Ploieşti

Între timp, radicalii încep să defăşoare tot mai dese agitaţii antidinastice, pregătind o conspiraţie care să instaureze republica. Capii conspiraţiei erau Eugeniu Carada, Constantin Ciocârlan şi maiorul C. Pillat, susţinuţi de liderii radicalilor. Mişcarea conspirativă trebuia să se declanşeze în noaptea de 7/8 august 1870, dar în cele din urmă s-a decis amânarea ei pentru a se vedea rezultatul războiului franco-prusac.

Totuşi, Alexandru Candiano-Popescu, şeful grupului de la Ploieşti, n-a acceptat propunerea de amânare. Exact în acea noapte, împreună cu mai mulţi susţinători, Candiano ocupă prefectura şi telegraful, după care organizează o întrunire populară în centrul oraşului, unde anunţă proclamarea republicii şi instaurarea unei regenţe în frunte cu Nicolae Golescu. El însuşi s-a autoproclamat prefect al judeţului Prahova.

Spre dimineaţă, Candiano încearcă să trimită mai multe telegrame către autorităţile din străinătate anunţând detronarea lui Carol I, dar acestea au fost oprite de şeful staţiei de telegraf de la Predeal care a anunţat guvernul de la Bucureşti. Acesta a restabilit imediat ordinea, arestându-i pe protestatari şi pe cei bănuiţi de participare la complot, printre care se numărau Ion C. Brătianu, Eugeniu Carada, Nicolae Golescu, B. P. Haşdeu şi Anastase Stolojan. Candiano-Popescu nu a putut organiza o rezistenţă, iar „conspiratorii” au fost trimişi în faţa Curţii de Juraţi de la Târgovişte. La 17 octombrie 1870, toţi cei 41 de acuzaţi au fost achitaţi.

Sfârşitul guvernării

Punerea în circulaţie a liniei Galaţi-Tecuci şi deschiderea provizorie a liniei Roman-Galaţi-Bucureşti, consorţiul Strousberg cere statului român plata dobânzilor obligaţiunilor scadente la 1 ianuarie 1871. Guvernul român refuză acest lucru motivând că lucrările sunt neterminate şi nici nu sunt bine executate.

Pe acest fond de scandal, cabinetul primeşte vot de blam în Cameră şi Epureanu este nevoit să predea mandatul.

Componenţa cabinetului

Portofoliu	Portret	Nume	Grup politic	Mandat
Preşedintele Consiliului de Miniştri		Emanoil Costache Epureanu	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministru de Interne		Emanoil Costache Epureanu	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministrul Afacerilor Străine		Petre P. Carp	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministru de Război		Gheorghe Manu	indepedent	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministrul Finanţelor		Constantin Grădişteanu	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministrul Justiţiei		Alexandru N. Lahovari	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministrul Lucrărilor Publice		Gheorghe Grigore Cantacuzino	conservator	20 aprilie 1870 - 14 decembrie 1870
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice		Vasile Pogor	conservator	20 aprilie 1870 - 23 mai 1870
		ad. int. Petre P. Carp	conservator	23 mai 1870 - 14 decembrie 1870

Bibliografie

• Bulei, Ion; Mamina, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994
• Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
• Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, Editura Machiavelli, ediţia a II-a, Bucureşti, 1999
• Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003