Hitiaş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Hitiaş

Comuna Racoviţa (Timiş)
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Hitias2.JPG
Atestare 1428
Populaţie 881 locuitori
Cod poştal 307334

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Hitiaş este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Racoviţa. Are o populaţie de 881 locuitori.

Localizare

Se situează în partea centrală a judeţului Timiş, în Câmpia Lugojului, pe malul stâng al râului Timiş. Totodată, este la mijlocul distanţei dintre municipiile Timişoara şi Lugoj şi la 8 km nord oraşul-staţiune Buziaş. Este traversat de drumul judeţean DJ572, care leagă drumul naţional DN6 (sau E70) de drumul judeţean DJ592, două variante care leagă, pe trasee diferite, cele două municipii timişene.

Istorie

Prima atestare a localităţii a parvenit prin intermediul istoricului ungur Fryges Pesty care, într-o lucrare dedicată Caraşului, vorbeşte despre o diplomă maghiară de la 1428, în care se aminteşte de un anume Emeric de Hattyas, participant la o tranzacţie cu pământuri între nobilimea maghiară.[1] La începutul secolului XV, aparţinea unuia dintre fraţii Dánfi de Duboz. Spre sfârşitul secolului, apare ca proprietate a familiei nobiliare Banffy. Conscripţia de la 1717 o înregistrează cu numele Adiasch, cu 50 de case.

Vechea aşezare era amplasată 8 km mai la nord, între râurile Timiş şi Bega. Datorită poziţiei defavorabile, localitatea veche era deseori inundată. Cu timpul localnicii au fost nevoiţi să mute vatra satului mai la sud, pe partea stângă a Timişului. Satul a fost şi el sistematizat, pe la 1770, ca majoritatea satelor din Banat. Atunci, locuitorii au ridicat o biserică de lemn pe noul amplasament. Această biserică a fost demolată în 1902, deoarece, încă din 1900, a fost construită biserica nouă, din zid. Ea păstrează însă acelaşi hram - „Învierea Domnului”.[2]

Vedere generală

În 1807, împreună cu satele din împrejurimi, Hitiaşul devine proprietate a fondului religionar a Statului. Acest fond era instrumentalizat politic şi folosit pentru răspândirea catolicismului în Imperiu. Prin intermediul lui era favorizat cultul romano-catolic - care era religie de stat - dar şi unirea românilor ortodocşi cu biserica de la Roma. În Şipet, primii ortodocşi au trecut la ritul greco-catolic în 1863, pe fondul foametei care a avut loc în acei ani.[3] Cu toate acestea, doar 10-15% dintre credincioşi au trecut la unire.La recensământul religios din 1869 erau 181 de greco-catolici dintr-o populaţie de 1.612 locuitori.

În secolul XIX, datorită unei insuficienţe acute de teren arabil, localnicii erau nevoiţi să-şi suplimenteze veniturile cu alte activităţi. Ei s-au orientat spre creşterea oilor - obicei mai puţin obişnuit în câmpiile bănăţene - şi au făcut din aceasta o tradiţie. Ţăranii cultivau porumb pe parcelele mici pe care le aveau iar în restul timpului se ocupau cu creşterea oilor. Săul de oaie îl puneau în intestine sau în stomacuri de porc. Ei s-au specializat în acest meşteşug şi au deveniţi renumiţi pentru „săul de stomac” pe care-l comercializau prin târguri şi oraşe, până la Budapesta.[4]

În 1988 a avut loc un cutremur cu epicentrul lângă Buziaş, care a afectat mai multe case din zonă, inclusiv din Hitiaş.

Populaţia

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,1586 1890,1716 1910,1766 1930,1527 1941,1450 1966,1162 1977,1082 1992,902 2002,881 </lines>

Hitiaşul a fost din totdeauna un sat de români. În anii 1900 a avut aproape 1.800 de locuitori. La recensământul din 2002 avea 881 locuitori, dintre care 868 români, majoritatea creştini ortodocşi.

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

Note

  1. Creţan, p. 126, citează fondul N. Ilieşiu, 1921
  2. Săcară, Nicolae, Bisericile de lemn dispărute din Banat, Editura Excelsior Art, Timişoara ISBN 973-592-074-3
  3. Nicolae Corneanu, Monografia eparhiei Caransebeş, Editura Tipografia Diecezană, Caransebeş, 1940 p. 337-338
  4. Munteanu, Ioan, Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia, Editura Excelsior Art, Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0, p. 248