Horea

Horea
Horea, portret de epocă
Alte nume		Vasile Ursu Nicola
Naţionalitate		român
Născut		1730?, Albac, judeţul Alba
Decedat		28 februarie 1785, Alba Iulia
Cauză deces		tras pe roată
Mormânt la		nu are
Ocupaţie		iobag, meşter lemnar, conducător al răscoalei ţărăneşti
Religie		ortodox
Căsătorit cu		Ilina

Horea, pe numele său adevărat Vasile Nicola, este unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784 din Munţii Apuseni, intitulată generic "răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan".

Biografie

S-a născut în Ţara Moţilor, în satul Albac, pe Dealul Fericetului (azi comuna Horea, judeţul Alba). Numele de "Horea" era o poreclă care i se trăgea de la faptul că ştia să cânte frumos, ştia să "horească". Mai este cunoscut şi sub numele de Ursu Nicola. Ţăranii din Munţii Apuseni aveau obiceiul de a da nume de animale sau nume de copaci viguroşi copiilor, pentru că exista credinţa că pruncul va căpăta puterea animalului sălbatic sau a copacului după care a fost botezat. Acest obicei s-a păstrat până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, când a fost interzis de capii bisericii ortodoxe, ca fiind un obicei păgân.

Horea a mai avut doi fraţi, Petru şi Damian, şi o soră.

A fost căsătorit cu Ilina, cu care a avut doi fii, care s-au numit Ion şi Luca. Ion a participat alături de Horea la răscoală şi a fost numit uneori "Horea cel tânăr". După înăbuşirea răscoalei ţărăneşti condusă de tatăl său în anul 1784, a fost deportat în Banat. A reuşit să fugă din Banat înapoi în Ardeal de câteva ori, dar a fost de fiecare dată prins şi returnat, sfârşind prin a nu se mai întoarce niciodată în Ţara Moţilor, unde s-a născut.

Activitatea

Biserica din Cizer construită de Horea

Horea era în vârstă de 54 ani când a pornit răscoala care va tulbura profund societatea feudală în care trăia. Era de meserie meşter lemnar, ştiind să construiască biserici româneşti din lemn, dintre care s-au păstrat unele până ziua de azi, deşi Horea nu a folosit la îmbinări nici măcar un singur cui de fier. Singura biserică de lemn a cărei constuire i se poate atribui cu certitudine lui Horea este biserica din comuna Cizer, judeţul Sălaj. Data la care s-a încheiat ridicarea acesteia este anul 1773. Această biserică de lemn, monument de mare valoare istorică şi culturală, a fost mutată în anul 1967 la Cluj-Napoca, la Muzeul Transilvaniei. Se pare că Horea ar fi participat şi la construcţia "Bisericii cu Lună", ortodoxă, din centrul oraşului Oradea. Fiind meşter, se presupune că ar fi ştiut să scrie şi să citească, chiar dacă era ca şi statut social iobag al statului.

Între anii 1770 - 1773, Horea a locuit cu toată familia sa la Ciucea, judeţul Cluj.

Probabil pentru că ştia a scrie şi a citi, el a devenit persoana care a exprimat plângerile moţilor, greu asupriţi economic şi social de nobilimea din zonă. Pentru a prezenta aceste petiţii ale populaţiei montane, Horea a mers la Viena în patru rânduri, fiind primit de către împăratul austriac Iosif al II-lea. Faptul că un iobag care prezenta plângerile poporului său a fost primit de însuşi împăratul Imperiului austriac, pledează pentru ipoteza că Horea a avut susţinători la curtea imperială, altfel ar fi fost imposibil să fie primit în audienţă de chiar conducătorul statului feudal în care trăia. Această ipoteză, deşi plauzibilă, a rămas până în zilele noastre neelucidată, cu toate că mai există încă multe alte dovezi în acest sens. Primul drum la Viena Horea l-a făcut în anul 1779, al doilea în 1780, a treia oară a fost în 1782, a patra oară a plecat la sfârşitul anului 1783 şi s-a întors acasă în mai 1784.

Răscoala

Prinderea lui Horea şi Cloşca

Escortarea lui Horea şi Cloşca în Abrud

Casa din Câmpeni unde s-a pus la cale trădarea lui Horea şi Cloşca şi unde cei doi au fost întemniţaţi după ce au fost prinşi

În toamna anului 1784 moţii se răscoală împotriva domnilor de pământ din Munţii Apuseni. Revendicările lor sunt în principal sociale şi foarte avansate pentru epoca şi statutul lor. Astfel, ei vor cere desfiinţarea iobăgiei şi a claselor nobiliare, impozite plătite de către toţi supuşii coroanei austriece, devansând cu cinci ani principiile revoluţiei franceze de la 1789: "Libertate, egalitate, fraternitate". Nu peste foarte mult timp răscoala va căpăta accente de luptă naţională, împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extinde extraordinar de repede în aproape tot Ardealul, dar în doar câteva săptămâni este înăbuşită în sânge cu o deosebită cruzime, în principal de către nobilii maghiari.

La 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta şi să se ascundă până în primăvara anului 1785, când dorea să reia răscoala. Se ascunde astfel, împreună cu Cloşca, în pădurile din jurul satului său natal, Albac. Este prins de trupele austriece la 27 decembrie 1784, împreună cu Cloşca. Trădătorii au fost în număr de şapte, iobagi din zonă, şi se pare că unii îi erau rude. La o lună după prinderea lui Horea şi Cloşca a fost capturat şi Crişan, al treilea conducător al răscoalei tărăneşti.

În broşura "Horja und Klotska Oberhaupt und Rathgeber der Aufrührer in Siebenburgen" scrisă de Adam Friedrich Geisler şi publicată în 1785 în Germania, înfăţişarea lui Horea e descrisă astfel:

„Căutătura lui este posomorâtă şi melancolică, dar ochiul ager şi pătrunzător. O perpetuă seriozitate a tras mai multe încreţituri pe faţă decât pe frunte. O barbă neagră, subţire contribuie şi mai mult la umbrirea sau înnegurarea fizionomiei lui. Configuraţia capului este prelungă, tot chipul, oval, cu o frunte lungă, ascuţită, nici prea înaltă, dar nici prea îndesată, cu osul sprâncenei bine potrivit. Nasul este ca de şoim, de o încovoitură îngustă, altminterea de mare fineţe, şi mai cu osebire la rădăcină şi la zgârciuri foarte ascuţit. Gura, bine proporţionată şi de o tăietură inteligentă. Singura impresiune neplăcută ar fi numai înclinarea buzei inferioare spre bărbie; bărbia însăşi, deşi este lăsată mult în jos, ascuţită şi [cu prea] multă proeminenţă a părţii de dedesubt, nu face însă un urât profil, ci mai ales convine la o astfel de frunte şi încă mai vârtos la un chip aşa de oval. Gâtul este lung, într-adevăr frumos şi drept...Chipul este, precum s-a zis, foarte costeliv, smead închis cu o pieliţă palid-brună, ciupită de pistruie...Crăpătura ochiului are puţină deschidere, în care se găsesc nişte ochi negri, nu tocmai mari, mai mult mici, dar plini de foc, care aci se rostogolesc deodată, aci iarăşi stau în uimire. Părul capului este castaniu deschis, scurt şi moale, precum şi sprâncenele, genele şi mustaţa. După înălţimea corpului el este de o statură de mijloc, de o talie nu corpolentă, ci mai mult sveltă şi în genere toată structura corpului cu pieptul şi umerii solizi şi tari formează în total o făptură bărbătească plăcută şi proporţionată, mai ales că atât în umbletul şi postura sa el se ţine totdeauna drept. După aparenţă nu poate avea etate mai mare de 48 sau 50 de ani.”

({{{2}}})

În continuare prezentarea continuă cu veştmintele lui Horea, care arată că era îmbrăcat cu suman negru, împodobit pe margini cu cusături vinete, şi cioareci strâmţi, cojoc de piele de oaie şi căciulă neagră.

Horea şi Cloşca au fost întemniţaţi în cetatea Alba Iulia şi supuşi interogatoriilor, în special pentru că nobilii unguri vroiau să afle cum de s-a propagat răscoala atât de repede şi pe întindere atât de mare. Interogatoriul a constat din 118 întrebări, dar cei doi capi au răscoalei nu au mărturisit nimic sau au negat orice legătură cu răscoala iobagilor români. Între 28 ianuarie şi 24 februarie 1875 Horea şi Cloşca au fost interogaţi în şase rânduri, fără nici un rezultat pentru anchetatori.

La 10 ianuarie 1785 împăratul Austriei Iosif al II-lea redactează "manu propria" un document destinat comisiei de anchetă, dând indicaţii despre cum dorea să se procedeze în cazul conducătorilor răscoalei ţărăneşti din Transilvania. Acest document spunea:

„În orice caz, trebuie să dea un exemplu convingător şi aşa fel regizat, ca aceşti răufăcători să fie purtaţi nu numai prin una, ci prin mai multe localităţi...şi arătaţi poporului de rând...ca o înspăimântătoare pildă şi, apoi, la o zi dinainte anunţată să fie executaţi într-un chip spectacular într-un loc capital, unde să se poată strânge un număr cât mai mare de supuşi.”

({{{2}}})

Pentru ca românii să se poată convinge că fruntaşii răscoalei au fost prinşi, Horea şi Cloşca au fost purtaţi timp de câteva săptămâni prin satele unde au avut loc tulburări. Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea şi Cloşca capturaţi a urmat următorul traseu: la dus, Alba Iulia-Vinţul de Jos-Şibot-Orăştie-Deva, iar la întoarcere (pe partea dreaptă a râului Mureş), Şoimuş-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia. Cei doi au fost transportaţi fiecare într-un car, escortaţi de 40 husari din Regimentul de Toscana şi 35 soldaţi din Regimentul Orosz.

Moartea

Execuţia lui Horea şi Cloşca

Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată la 28 februarie 1785, împreună cu Cloşca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia. Horea şi-a făcut testamentul la 25 februarie 1785, în celula în care era deţinut, documentul fiind scris de preotul Nicolae Raţiu.

Aceasta a fost ultima execuţie prin tragere pe roată din Europa, după acest eveniment pedeapsa a fost abolită din codul penal austriac. Pentru rebeliune, motiv pentru care au fost acuzaţi Horea şi Cloşca, codul penal austriac prevedea ca pedeapsă maximă decapitarea cu sabia, nu tragerea pe roată. S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români, astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură, rezervată în mod normal doar tâlharilor şi ucigaşilor. Primul a fost executat Cloşca, al doilea Horea. Dacă Cloşca a fost torturat cu cruzime extremă, primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de graţie, Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare, apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept. Corpurile lor au fost mai apoi despicate în mai multe bucăţi şi au fost expuse în diferite sate şi oraşe din Ardeal unde s-a manifestat răscoala iobagilor români, cu scopul de a-i teroriza pe aceştia şi a-i descuraja de la viitoare acţiuni de acest gen. Fără a putea fi confirmat dintr-o sursă sigură, se spune că mâna dreaptă a lui Horea ar fi fost expusă pe Gorunul lui Horea de la Ţebea, acesta fiind unul dintre locurile unde Horea ar fi ţinut sfat cu răsculaţii. Mâna ar fi fost ulterior îngropată la rădăcina gorunului.

În unele lucrări de secol XIX se afirmă în mod fals că Horea ar fi murit strigând cu ultima sa suflare "Mor pentru popor!", însă realitatea e că această imagine eroică i-a fost creată de către un grup de studenţi de la Paris, la multe decenii după moartea sa.

S-a păstrat casa eroului (până în anul 1898, când a fost cumpărată şi strămutată de către Ion C. Brătianu pe moşia sa de la Florica în România), o bogată tradiţie populară referitoare la răscoală şi la conducătorii acesteia, dar cea mai preţioasă moştenire o constituie începuturile conştientizării de către moţi şi românii din Ardeal că sunt o naţiune şi o forţă care nu poate fi oprită din drumul său firesc spre libertate prin opunerea tunurilor şi a forţei brute.

Moştenirea

Rămăşiţele gorunului lui Horea de la Ţebea, judeţul Hunedoara, lângă care este înmormântat Avram Iancu

• I s-a dedicat o casă memorială în satul Fericet, judeţul Alba
• Un film biografic, intitulat "Horea", a fost turnat în anul 1984
• Comuna în care s-a născut poartă numele de Horea
• Trei regimente şi batalioane de voluntari ardeleni s-au numit, în timpul Primului Război Mondial, Horea
• O şcoală din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• Un grup şcolar din Abrud, judeţul Alba, se numeşte Horea
• Un grup şcolar din Marghita, judeţul Bihor, se numeşte Horea
• Un colegiu naţional din Alba Iulia se numeşte Horea, Cloşca şi Crişan
• Un liceu din Deva, judeţul Hunedoara, se numeşte Horea
• O şcoală din Turda, judeţul Cluj, se numeşte Horea, Cloşca şi Crişan
• O şcoală din Brad, judeţul Hunedoara, se numeşte Horea, Cloşca şi Crişan
• O stradă din Orăştie, judeţul Hunedoara, se numeşte Horea
• O stradă din Petrila, judeţul Hunedoara, se numeşte Horea
• O stradă din Timişoara, judeţul Timiş, se numeşte Horea
• O stradă din Oradea, judeţul Bihor, se numeşte Horea
• O stradă din Valea lui Mihai, judeţul Bihor, se numeşte Horea
• O stradă din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• O stradă din Huedin, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• O stradă din Floreşti, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• O stradă din Dej, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• O stradă din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, se numeşte Horea
• O stradă din Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud, se numeşte Horea
• O stradă din Mediaş, judeţul Sibiu, se numeşte Horea
• O stradă din Cernavodă, judeţul Constanţa, se numeşte Horea
• O stradă din Eforie Sud, judeţul Constanţa, se numeşte Horea
• O stradă din Hârşova, judeţul Constanţa, se numeşte Horea
• O stradă din Iernut, judeţul Mureş, se numeşte Horea
• O stradă din Târgu Mureş, judeţul Mureş, se numeşte Horea
• O stradă din Târnăveni, judeţul Mureş, se numeşte Horea
• O stradă din Zlatna, judeţul Alba, se numeşte Horea
• O stradă din Ocna Mureş, judeţul Alba, se numeşte Horea
• O stradă din Jibou, judeţul Sălaj, se numeşte Horea
• O stradă din Lipova, judeţul Arad, se numeşte Horea
• O stradă din Satu Mare, judeţul Satu Mare, se numeşte Horea
• O stradă din Baia Mare, judeţul Maramureş, se numeşte Horea
• O stradă din Deva, judeţul Hunedoara, se numeşte Horea
• O stradă din Bucureşti se numeşte Horea
• O stradă din Giurgiu, judeţul Giurgiu, se numeşte Horea
• O stradă din Oneşti, judeţul Bacău, se numeşte Horea
• O stradă din Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, se numeşte Horea
• O stradă din Braşov, judeţul Braşov, se numeşte Horea
• O stradă din Suceava, judeţul Suceava, se numeşte Horea, Cloşca şi Crişan
• O biserică ortodoxă din lemn din Olăneşti, judeţul Vâlcea, se numeşte Biserica lui Horea
• O biserică ortodoxă din lemn din Muzeul Satului din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, se numeşte Biserica lui Horea
• Un izvor din Sălişte de Vaşcău se numeşte Izvorul lui Horea
• Gorunul de la biserica din Ţebea, judeţul Hunedoara, se numeşte Gorunul lui Horea
• O statuie din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, este dedicată lui Horea, Cloşca şi Crişan
• Un obelisc din Alba Iulia, judeţul Alba, este dedicat lui Horea
• Un bust din Deva, judeţul Hunedoara, este dedicat lui Horea
• Un monument dedicat lui Horea este ridicat în Pădurea Scorucet, locul capturării lui
• Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă din Târgu Mureş se numeşte Horea

Bibliografie

• Prodan, David - Răscoala lui Horea, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979, volumele I-II
• Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor, volumul III, ediţia a V-a, Editura BIC ALL, Bucureşti, 2007 ISBN 978-973-571-710-0
• Rusu Abrudeanu, Ion - Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit, 1924
• Magazin istoric - Anul II, nr. 7-8 (16-17), iulie-august 1968
• Magazin istoric - Anul XIX, nr. 2 (215), februarie 1985
• Magazin istoric - Anul II, nr. 10 (19), octombrie 1968

Vezi şi

• Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan

Legături externe

• Țara Moților