Ioan Ciordaş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ioan Ciordaş
Replace this image male.png
Naţionalitate român
Născut 25 decembrie 1877, Betfia, judeţul Bihor
Decedat 4 aprilie 1919, Lunca, judeţul Bihor
Cauză deces crimă
Mormânt la Beiuş
Ocupaţie avocat
Căsătorit cu Vioara Ignat
Părinţi Mihai Ciurdariu, Emilia Farcaş de Peterfalva
Copii Ovid
Xenia

Dr. Ioan Ciordaş (n. 25 decembrie 1877, Betfia, judeţul Bihor - d. 4 aprilie 1919, Lunca, judeţul Bihor) a fost un avocat, luptător pentru drepturile naţionale ale românilor din Transilvania, delegat la Marea Adunarea Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru în Marele Sfat Naţional.

Familia

Ioan Ciordaş s-a născut în familia preotului Mihai Ciurdariu. Mama sa a fost Emilia Farcaş de Peterfalva. Ioan a fost al doilea născut dintre cei şapte fraţi şi surori care au trăit: Veturia, Ioan, Irina, Augustin, Valeria, Victor şi Eleonora. Tatăl său, Mihai, era originar din satul Cihei, judeţul Bihor, şi după toate probabilităţile provenea dintr-o familie emigrată din Ardeal, la acea vreme judeţul Bihor fiind considerat ca parte a Ungariei propriu-zise.

S-a căsătorit cu Vioara Ignat în anul 1902, fiică a fruntaşului român Vasile Ignat din Beiuş. A avut doi copii, Ovid şi Xenia.

Cariera

Ioan a urmat cursurile liceului din Oradea, unde i s-a schimbat numele din Ciurdariu în Ciordaş. A urmat mai apoi Academia de Drept de la Oradea, dar de aici a fost eliminat din cauza atitudinii sale româneşti. A luat doctoratul la Universitatea din Cluj, în anul 1900.

A lucrat la biroul avocaţial al dr. Aurel Lazăr la Oradea, apoi în cel al lui Ioan Suciu la Arad, după care se va stabili la Beiuş, judeţul Bihor, unde îşi va deschide propriul birou de avocatură.

În anul 1900 a făcut stagiul militar la Timişoara, în armata austro-ungară, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă, iar în anul 1902 este avansat la cel de locotenent în rezervă.

Stabilit la Beiuş, tânărul Ioan Ciordaş se va implica foarte mult în susţinerea vieţii culturale româneşti din zonă. În anul 1905 a fost ales preşedinte al Reuniunii de cântări "Lyra" din cadrul Astrei, pe care o reînfiinţase împreună cu profesorul Ioan Buşiţia.

În anul 1906 candidează ca deputat al românilor din zona Beiuş, dar este învins prin fraudă electorală. În anul 1907 reuşeşte să mobilizeze românii din Ţara Beiuşului pentru a participa la o mare adunare de protest împotriva legilor şcolare ale lui Apponyi, care urmăreau deznaţionalizarea lor. În vara aceluiaşi an, pentru că nu exista în Beiuş o bancă românească pentru a susţine interesele financiare ale românilor, Ioan Ciordaş a înfiinţat Institutul de Credit şi Economii "Drăganul", fiind ales director al acestuia.

În foarte puţini ani a reuşit să câştige stima românilor din Beiuş, astfel că a fost ales preşedinte al Casinei Române, locul de întâlnire al elitei intelectuale româneşti. A luptat pentru înfiinţarea Librăriei şi Tipografiei "Doina" S.A. şi a susţinut românii în procesele naţionale ce le-au fost intentate de autorităţile austro-ungare.

A susţinut cele două instituţii de bază ale românilor, biserica şi şcoala, iar atunci când ele se aflau în dificultate financiară, riscând să fie închise, a găsit soluţii pentru a le ţine deschise. Soluţiile sale au mers de la donaţii de bani pentru plata salariilor profesorilor români, până la donaţii de terenuri pe care să se construiască şcoli.

În 3 noiembrie 1918 s-a constituit la Beiuş Consiliul Naţional Român din localitate, preşedinte fiind ales dr. Ioan Ciordaş. Tot dr. Ciordaş a fost ales ca preşedinte al aceluiaşi Consiliu de la Oradea, având ca primă misiune organizarea Gărzilor Naţionale Române, pe fondul prăbuşirii şi destrămării Imperiului austro-ungar. Primul drapel tricolor românesc a fluturat în Beiuş pe casa dr. Ioan Ciordaş, la 4 noiembrie 1918.

La 27 noiembrie 1918 dr. Ciordaş a fost ales printre cei cinci delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde va fi ales ulterior în Marele Sfat Naţional.

După ce a participat la Declararea Marii Uniri la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918, dr. Ioan Ciordaş s-a întors la Beiuş, zonă care în scurt timp a început să fie stăpânită de trupele maghiare bolşevizate care încercau cu orice preţ să salveze pentru Ungaria o parte cât mai mare din Transilvania, deşi dorinţa naţiunii române fusese ferm exprimată la Alba Iulia. Cu toate că românii din Transilvania decretaseră Unirea cu Patria-Mamă, armata regală română fusese oprită din marşul ei în Ardeal de către aliaţi, care impuseseră o linie de demarcaţie ce împărţea provincia în două, de la nord la sud, Bihorul rămânând temporar în zona maghiară. În zona de la vest de linia de demarcaţie trupele maghiare bolşevizate au instituit un regim de teroare împotriva românilor, pentru a-i determina să rămână alipiţi cu teritoriile lor la Ungaria. Erau vânaţi cu predilecţie fruntaşii români şi aceia care participaseră la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

Conştient de pericolul la care se expunea, dr. Ioan Ciordaş a refuzat să părăsească Beiuşul pentru a se refugia din faţa furiei maghiarilor, ceea ce i-a fost finalmente fatal.

Sfârşitul vieţii

În noaptea de 3/4 aprilie 1919, cu numai două săptămâni înainte de eliberarea Beiuşului de către regimentele de voluntari ardeleni şi armata română, a fost ridicat de acasă de o bandă de secui bolşevizaţi şi dus într-o direcţie necunoscută împreună cu un alt fruntaş român din Beiuş, dr. Nicolae Bolcaş. Soarta lor nu a fost cunoscută timp de câteva săptămâni, fiind daţi dispăruţi.

Ambii au fost găsiţi ucişi şi neîngropaţi, după ce fuseseră torturaţi cu bestialitate de bandele de secui bolşevizaţi, având ochii scoşi, aruncaţi în pârâul Vărzarilor din satul Lunca, la cca 25 km de Beiuş, lângă oraşul Ştei.

Trupurile celor doi martiri români au fost recuperate de către familii, iar în ziua de 25 aprilie 1919 dr. Ioan Ciordaş a fost înmormântat la Beiuş.

Moştenirea lăsată posterităţii

Dr. Ioan Ciordaş a lăsat generaţiilor următoare pilda unui mare patriot român, care a luptat din răsputeri pentru afirmarea naţionalităţii române, mergând până la sacrificiul suprem.

Casa sa a fost donată statului român, pentru a se deschide un muzeu. Astăzi, în casa dr. Ioan Ciordaş funcţionează Muzeul de Etnografie şi Istorie al municipiului Beiuş.

În memoria sacrificiului său şi al dr. Nicolae Ciordaş în parcul din centrul municipiului Beiuş s-a ridicat un monument de bronz, iar numele dr. Ioan Ciordaş a fost dat unor străzi din diferite oraşe bihorene.

Bibliografie

  • Moisa, Gabriel - Acţiuni ale autorităţilor româneşti îndreptate împotriva bolşevicilor orădeni după 20 aprilie 1919 în "Analele Universităţii din Oradea", Istorie-Arheologie, p. 93, Tom XVII, 2007, Tipar la Metropolis SRL, ISSN 1453-3766
  • Zainea, Ion - Aurel Lazăr - viaţa şi activitatea, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1999, ISBN: 973-595-065-0
  • Ispas, Dan - Medalion "Ioan Ciordaş"