Ioan Corneli

Ioan Corneli
Alte nume		Ioan Buţiu
Născut		4 iulie 1762, Pădureni, judeţul Cluj
Decedat		3 septembrie 1848, Oradea?
Ocupaţie		teolog, filolog

Ioan Corneli (născut Ioan Buţiu, 4 iulie 1762, Pădureni, judeţul Cluj – d. 3 septembrie 1848, Oradea?), teolog, filolog. Iluminist, reprezentant al Şcolii Ardelene, este unul dintre autorii Lexiconului de la Buda şi a jucat rol de creator de sistem ortografic.

Biografie

După ultimele cercetări reiese că Ioan Corneli s-a născut la 4 iulie 1762 în satul Coch din comitatul Turda, devenit apoi Ţigăreni şi mai târziu Pădureni, în comuna Tritenii de Jos, judeţul Cluj. Era fiul preotului Buţ sau Buţiu şi se chema în tinereţe Ioan Buţiu, schimbând mai târziu numele în Corneli. Cel mai probabil a absolvit ciclul gimnazial de cinci ani la Blaj. Cert este că în 1781, pe când avea 19 ani, a fost trimis de Episcopia greco-catolică de Oradea cu o bursă de studii la Seminarul Sf. Barbara de la Viena. Acolo s-a întâlnit cu mai mulţi studenţi români care formau un grup foarte activ din punct de vedere intelectual şi care îl aveau ca prefect de studii pe Samuil Micu. În paralel a urmat cursurile obligatorii la Universitate. În 1784 toţi studenţii de la „Sf. Barbara” au fost transferaţi la Agria şi Liov, astfel că Ioan Corneli a continuat să studieze la Agria apoi la Seminarul din Liov până la 1787 când a izbucnit războiul ruso-turc în care s-au angajat şi austriecii.

Reîntors în ţară, Ioan Corneli a fost hirotonisit preot la Blaj în 1788. Apoi a devenit capelan la Oradea ocupându-se de soldaţii răniţi. După terminarea războiului a fost numit vicearhidiacon în Protopopiatul Crişului şi preot în localitatea Deda (azi Ghida, judeţul Bihor), unde a păstorit timp de 4 ani. În 1792 este chemat la Oradea pentru a prelua directoratul Şcolii româneşti. A fost director timp de 13 ani, până în 1806, timp în care s-a dedicat cauzei româneşti. A fost prieten bun cu Gheorghe Şincai, pe care l-a sprijinit atunci când, după 1796, centrul de acţiune al românilor s-a strămutat de la Blajul episcopului Bob la Oradea. A fost destituit pe neaşteptate din funcţia de director în 1806. În mai 1807 a fost numit cenzor l tipografiei de la Buda, pe postul rămas vacant după moartea lui Samuil Micu. Din această postură se implică în acţiunea de pregătire şi redactare a Lexiconului românesc. A intrat în contradicţie cu Petru Maior cu privire la gramatica de adoptat la redactarea sa. În prefaţa Lexiconului de la Buda de la 1825 apare consemnat printre autori în ordinea: Samuil Micu Klein, Vasile Coloşi, Ioan Corneli, Petru Maior, Ioan Theodorovici, Alexandru Theodori.

În 1817 a fost numit din nou director al Şcolii din Oradea, post pe care l-a ocupat aproape trei decenii, până în 1847. S-a stins din viaţă la 3 septembrie 1848, la Oradea, fiind înmormântat în cripta Catedralei Sf.Nicolae din Oradea.

Opera principală

• Congestarum e variis auctoribus de variis materiis scribentibus phrasium, 2 volume, Blaj 1781
• Historia ecclesiastica novi testamenti, 2 volume, Viena 1783
• Odă dedicată episcopului Ignatie Darabant, 1799
• Corespundientiele lui Corneli, S.Klein, Sinkai etc. in causa vocabulariului romanu şi a ortografiei romane cu litere latine, 5 fasciole: 1794-1829, 1853-1865
• Inclytum regiae typographiae officium, Oradea 1807
• Raportul ortografic, 1807
• Cuvântarea şi Vestirea, 1809 (traducere)
• Moderna orthographia nostra, 1815
• Lesicon românescu-lătinescu-ungurescu-nemţescu, Buda, 1825

Bibliografie

• Mălinaş, Constantin, Contribuţii la istoria iluminismului românesc din Transilvania. Ioan Corneli 1762 – 1848, Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor, Oradea 2003 ISBN 973-0-03107-X