Ioan Răşcanu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ioan Răşcanu
Ioan Rascanu.jpg
Născut 4 ianuarie 1874, Cahul, Basarabia
Decedat 25 februarie 1952, Sighet
Ocupaţie militar, politician
 
Stema MAPN.png
 Ministru de Război
al României
Mandat
12 martie 1907 - 27 decembrie 1908

Ioan Răşcanu (n. 4 ianuarie 1874, Cahul, Basarabia - d. 25 februarie 1952, Sighet, judeţul Maramureş), general, ministru de Război, ministru pentru Basarabia şi Bucovina (1927). A fost primar al Bucureştiului şi al oraşului Vaslui, prefect de Vaslui, deputat şi senator în mai multe legislaturi.

Biografie

A urmat Şcoala de ofiţeri (1891-1893) şi Şcoala de artilerie şi geniu din Bucureşti (1895-1897), precum şi Şcoala Superioară de Război (1898-1900).

Grade militare:

  • sublocotenent - 1893
  • locotenent - 1896
  • căpitan - 1903
  • maior - 1910
  • locotenent-colonel - 1914
  • colonel - 1916
  • general de brigadă - 1917
  • general de divizie - 1922
  • general de corp de armată (r.) - 1942

Funcţii militare:

  • (…)
  • profesor la Şcoala de artilerie şi geniu din Bucureşti (din 1903), Şcoala Superioară de Război (din 1906)
  • ataşat militar în Germania (1907-1911)
  • şef al Secţiei Operaţii din Marele Stat Major (1914-1916)
  • ataşat pe lângă Statul Major francez (1916)
  • comandant al Brigăzii 15 Artilerie (1917-1918)
  • secretar general al Ministerului de Război (1918-1919)
  • ministru de război (1919-1920, 1920-1921)

A demisionat din armată în anul 1922.

Generalul Ion Răşcanu a semnat la 6 august 1920 Decizia Ministeriala nr. 466, referitoare la „Instrucţiuni pentru funcţionarea serviciului sanitar al Aeronauticii Militare” şi înfiinţarea Centrului Medical Aeronautic. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 111 la 21 august 1920 şi constituie actul de înfiinţare al acestei instituţii, a patra din Europa la acea vreme, cu o organizare şi dotare conforme normelor aeronautice din acea perioadă.

La 8 iulie 1921, în şedinţa Senatului României, ministrul de Război, generalul Ioan Răşcanu, a susţinut Legea pentru organizarea clerului militar – prima lege de acest gen în istoria Bisericii şi a Armatei, pledând pentru „formarea unui corp preoţesc militar activ”, cu caracter permanent, aşa cum s-a şi întâmplat în anii 1921 – 1948.

Este iniţiatorul, împreună cu generalul Constantin Christescu, şeful Marelui Stat Major, a reînfiinţării revistelor militare după primul război mondial.

Alte funcţii:

  • ministru pentru Basarabia şi Bucovina (1927)
  • comisar superior al guvernului în Basarabia şi Bucovina (1931)
  • ministru de stat (1931-1932)
  • primar al oraşului Vaslui (1938-1942)
  • primar al Bucureştiului (octombrie 1942 - august 1944)
  • prefect al judeţului Vaslui
  • deputat (ales în 1920, 1926, 1928, 1931 )
  • senator (ales în 1920, 1930)

A fost arestat în 1950, ca fost demnitar interbelic, şi încarcerat la Sighet.

A decedat la 25 februarie 1952, în închisoarea Sighet.

Bibliografie

  • Predescu, Lucian - Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti 1999, p. 716;
  • Petrovici, C., col. (r.), - Şcoala militară de ofiţeri activi de artilerie “Ioan Vodă” – Ed. Militară, Bucureşti, 1976, p. 33;
  • *** Secretariatul General. Tradiţie şi noutate. 100 ani – Bucureşti , 2000, p. 12, 25;
  • Averescu, A., mareşal - Notiţe zilnice de război, vol. 1, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 118;
  • Mamina, Ion,Bulei, Ion - Guverne şi guvernanţi (1916-1938), Silex, Casă de editură, presă şi impresariat, Bucureşti, 1996, p. 232-233.