Ion Vidu

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Ioan Vidu)
Salt la: navigare, căutare
Ion Vidu
Ion Vidu.jpg
Ion Vidu
Naţionalitate român
Născut 29 decembrie 1863, Mânerău, judeţul Arad
Decedat 7 februarie 1931, Lugoj
Ocupaţie compozitor, dirijor

Ion Vidu (17/29 decembrie 1863, Mânerău, judeţul Arad - 7 februarie 1931, Lugoj), compozitor, dirijor.

Primii ani

S-a născut în satul Mânerău din judeţul Arad, unde tatăl său era învăţător. A făcut şcoala elementară în satul natal, dar murind tatăl său chiar la terminarea studiilor elementare, risca să nu-şi continue studiile din cauza sărăciei familiei. A avut norocul că protopopul Butenilor, Constantin Gurban, venit la înmormântarea tatălui său, s-a îndurat de familie şi l-a luat pe tânărul Vidu sub ocrotirea sa. Protopopul Gurban nu avea copii, de aceea a avut grijă de Ion Vidu ca de propriul său fiu. L-a înscris la Institutul pedagogic din Arad, unde avea să ia lecţiile de cant ale profesorului Petru Popovici. Atunci i-a fost descoperită înclinaţia sa naturală pentru muzică. Încurajat de protopopul Gurban, care i-a cumpărat şi un flaut, Ion Vidu şi-a dezvoltat abilităţile muzicale şi încă de pe băncile şcolii dirija corurile compuse din colegii săi.

A terminat pedagogia în 1881, după care a fost numit dascăl la şcoala ortodoxă română din Seleuş-Cighirel, din judeţul Arad. A profesat aici timp de doi ani, până când la Institutul Pedagogic din Arad s-a înfiinţat catedra de muzică, pe care a ocupat-o tot cu sprijinul protopopului Gurban. A profesat aici timp de mai bine de 4 ani.

La chemarea fruntaşilor bănăţeni, Ioan Vidu pleacă la Lugoj în august 1888 pe postul de învăţător şi profesor de muzică la şcoala română. Totodată el preia conducerea „Reuniunii române de cântări şi muzică din Lugoj”, care fusese până atunci dirijată de profesori străini.

Conservatorul la Iaşi

În anul 1891 biserica ortodoxă română din Lugoj îl trimite pe Vidu la Conservatorul din Iaşi. Timp de doi ani de zile a studiat în capitala Moldovei sub îndrumarea marelui compozitor Gavril Muzicescu. În toată această perioadă el era susţinut financiar de biserica din Lugoj, care îi plătea regulat salariul. La Iaşi Vidu a învăţat vioara, teoria şi armonia muzicii. Muzicescu i-a descoperit talentul cu ocazia unui turneu făcut prin Moldova cu corul său. Atunci l-a luat pe Ion Vidu sub aripa sa şi l-a iniţiat în studiul folclorului muzical.

Compozitor şi dirijor de cor la Lugoj

Reîntors la Lugoj cu un bogat bagaj de cunoştinţe şi cultură muzicală, Ion Vidu începe să compună, inspirat fiind din folclorul bănăţean, din vechile doine bănăţene. Corul dirijat de el devine unul dintre cele mai faimoase coruri ale timpului şi ducând faima Lugojului peste Carpaţi. Spre exemplu, la expoziţia universală din 1906 de la Bucureşti, „corul lui Vidu” a făcut furori la Arenele Romane cântând „Lugojana” sau „Sus opinca”.

După unirea Banatului cu România a fost numit de Consiliul Dirigent profesor de muzică la liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Din 1 aprilie 1926 este numit de Ministerul Instrucţiunii inspector general de muzică pe toată ţara. A ieşit la pensie în 1929.

Creaţia muzicală

Ion Vidu a scris muzică de teatru, vocal-simfonică, de pian, dar s-a remarcat mai ales prin lucrările corale. El a creat peste 160 de compoziţii pentru cor. Cele mai importante lucrări sunt „Lugojana”, „Ana Lugojana”, „Eroi au fost”, „Pui de lei”, „Răsunetul Ardealului”, „Din şezătoare”, „Negruţa”, „Auzi valea”, „Peste deal”, „Moartea lui Mihai eroul”, „Ştefan şi Dunărea”, „Pâc-pâc-pâc”, „Coasa”, etc. Unele dintre acestea au devenit piese antologice ale muzicii corale româneşti. Ion Vidu desprinde sentimentalismul muzical din sufletul bănăţean şi îl transpune în lucrările sale. .

Activitatea publicistică şi politică

Ca fruntaş român aflat în „capitala” culturală a românilor bănăţeni, Ion Vidu s-a implicat în lupta naţional-politică şi a fost un distins publicist şi gazetar. A fost unul dintre fondatorii ziarului „Drapelul” din Lugoj, în coloanele căruia a publicat numeroase articole. A scris studii, articole, eseuri, cronici muzicale, poezii, pamflete, publicate în presa lugojeană şi centrală. Pentru scurt timp a fost director al revistei pedagogice „Educatorul” din Lugoj. După unire a fost apropiat de familia Brătianu şi s-a implicat în organizarea Partidului Naţional Liberal în Banat. A fost şi preşedintele filialei PNL din Lugoj.

Alte activităţi

Ioan Vidu a fost fondatorul şi preşedintele „Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat” (1922), care cuprindea peste 200 de coruri şi 60 de fanfare doar în Banatul românesc, precum şi circa 100 din Banatul sârbesc. În 1921, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de activitate muzicală, s-au pus bazele unei fundaţii „Ion Vidu” pentru ajutorarea elevilor talentaţi în muzică. A organizat şi cursuri de perfecţionare pentru dirijorii de coruri.

Ion Vidu a fost decorat cu Bene merenti clasa I, Răsplata muncii pentru biserică şi învăţământ, Coroana României în grad de comandor, Steaua României în grad de ofiţer, iar la moartea sa i-a fost acordat ordinul Regele Ferdinand I, cea mai înaltă distincţie acordată marilor luptători români pentru unitatea neamului.

Bibliografie

  • Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933

Bibliografie recomandată

  • Cosma, Viorel, Un maestru al muzicii corale: Ion Vidu, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1965
  • Popovici, Doru, Preste deal...viaţa compozitorului Ion Vidu, Editura Facla, Timişoara, 1980