Ion Jovin

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Ion Jovin
Ion Jovin.jpg
Ion Jovin
Naţionalitate român
Născut 8 ianuarie 1899, Felnac, Arad
Decedat 3 august 1994
Ocupaţie medic

Ion Jovin (n. 8 ianuarie 1899, Felnac, judeţul Arad - d. 3 august 1994), medic, întemeietorul oncologiei şi radioterapiei româneşti, profesor al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, preşedinte al Societăţii Române de Radiologie. A luat parte la dezbaterile cu privire la Marea Unire şi a participat ca delegat la adunarea de la Alba Iulia. A fost arestat în 1948, sub acuzaţia că a fost medicul lui Iuliu Maniu. Acesta din urmă a fost arestat în 1947 în timp ce se găsea la sanatoriul dr. Jovin din Bucureşti.

Biografie

S-a născut într-o familie de oameni sărăci din Banat, motiv pentru care încă de foarte tânăr a fost obligat să-şi ajute familia. A urmat cursurile liceale la Arad, iar în anul 1916 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Budapesta. În anul 1917 a fost nevoit să-şi întrerupă studiile ca urmare a încorporării în armata austro-ungară. După ce a urmat şcoala de ofiţeri de artilerie, a fost trimis pe front, în Italia, la Piave. Aici l-a cunoscut pe Iuliu Maniu, cu care a legat o prietenie strânsă, fiind totodată şi medicul său personal.

La întoarcerea în ţară s-a înscris în Garda Naţională din Arad. A participat la evenimentele premergătoare Marii Uniri de la Alba Iulia, ca telefonist al Consiliului Naţional Român şi ca delegat supleant al societăţii studenţilor români "Petru Maior" din Budapesta. După înfăptuirea Marii Unirii, s-a reîntors la Budapesta unde şi-a reluat studiile în medicină. În Ungaria a rămas o scurtă perioadă de timp, după care s-a întors în România, la Cluj, unde şi-a continuă studiile la Facultatea de Medicină din localitate. În anul 1920 a lucrat ca preparator la catedra de anatomie-patologică. Anul următor s-a mutat ca preparator la Clinica de Boli interne a profesorului Haţieganu. După o scurtă perioadă, a devenit asistent în cadrul aceleiaşi clinici. În 1921 a absolvit facultatea de medicină, a 3-a promoţie de absolvenţi de la înfiinţarea facultăţii clujene.

În 1923 a primit o bursă de perfecţionare profesională în Germania, mai întâi la Berlin, unde a lucrat cu profesorul Lubarsch, iar mai apoi la Freiburg, unde a colaborat cu L. Aschoff.

În 1924, ministrul învăţământului din acea perioadă, Vasile Goldiş, i-a oferit o bursă de studii de 4 ani la Paris. Aici a urmat cursurile Facultăţii de Medicină pentru a obţine diploma de medic radiolog. Pe parcursul studiilor a lucrat la spitalul Tenon, condus de Robert Proust (fratele scriitorului Marcel Proust), chirurg francez interesat de radioterapia neoplasmelor. Pe parcursul şederii în Franţa a efectuat un stagiu de pregătire la Institutul Curie, unde a fost remarcat de profesorul Lacassagne, care l-a sfătuit să-şi continue studiile pe tratamentul cancerului cu radiaţii. În perioada următoare activează în Franţa în domeniul radioterapiei şi radiologiei, alături de alţi pionieri ai acestui domeniului medical, precum: Lucien Kallet, Robert T. Coliez, profesorul Bellot, Coutard şi Regaud. În această perioadă Ion Jovin publică mai multe lucrări în limba franceză, printre care: "Roentgenterapia limfoepitelioamelor" şi "Tumori amigaliene maligne".

În Franţa a ocupat şi funcţia de preşedinte al studenţilor români din Franţa. În această calitate s-a ocupat şi de organizarea multiplelor conferinţe susţinute de Nicolae Iorga la Sorbona. Cu toate că i s-a propus să rămână în Franţa, la spitalul Tenon, ca şef al secţiei de roentgenterapie - primul Centru Anicanceros de Asistenţă Publică din lume, consideră că are o datorie faţă de România, drept pentru care, în 1926, s-a întors în ţară.

După o scurtă perioadă de perfecţionare în SUA, la profesorul Leucuţia, asupra centrelor anticanceroase, s-a reîntors în ţară, hotărât fiind să organizez şi în România un centru anticancer pe model francez, cu o secţie de chirurgie şi una de radium şi roentgenterapie. În înfăptuirea dorinţei de a avea un astfel de centru în Bucureşti, a fost ajutat de inginerul Mihai Constantinescu, a cărei mamă decedase în urma unui neoplasm mamar. Acesta din urmă a donat suma de 2 milioane de lei, astfel că doctorul Jovin reuşeşte să înfiinţeze primul centru anticanceros din România. Centru era găzduit de Spitalul Colţea şi beneficia de 150 μg de radiu, 2 posturi de roentgenterapie şi 6 paturi. În 1928 a publicat prima dare de seamă asupra activităţii centrului şi mai multe studii cu privire la domeniul oncologiei.

În acelaşi an, 1928, Ion Jovin a fost numit de către profesorul Iuliu Moldovan consilier tehnic în cadrul Ministerului Sănătăţii, poziţie din care a contribuit la elaborarea legii sănătăţii din 1931. În anul 1931 lucra ca asistent de lucrări în cadrul Facultăţii de Medicină şi susţinea examenul de docenţă. În anul 1938 a fost numit conferenţiar şi responsabil de învăţământul radiologic, alături de dr. Lăzeanu. În anul 1933 a fost ales preşedinte al Societăţii de Radiologie şi a editat pentru un an de zile, din fonduri proprii, Revista Română de Radiologie.

În 1933 centrul de oncologie a fost mutat de la Spitalul Colţea la Spitalul Filantropia, Ion Jovin fiind la conducerea lui până în 1940. În această perioadă introduce în premieră în România tratamentul neoplasmelor de piele prin metoda Chaul şi tratamentul cancerului rectal prin metoda spitz-anoda. În 1942 a fost membru în Consiliul Sanitar Superior şi s-a ocupat de organizarea în ţară a centrelor de radiologie. Sub îndrumarea sa au fost înfiinţate 13 astfel de centre, care funcţionează şi în prezent.

Între 1922-1947 a publicat peste 150 de articole, în diverse reviste de specialitate, care au avut ca teme oncologia şi radioterapia. În această perioadă a participat la redactarea tratatului de radioterapie al lui Delhern, contribuţia sa fiind capitolul "Tratamentul cu raze al tuberculozei extrapulmonare". În anul 1947 a fost ales membru asociat al Academiei de Medicină, la propunerea profesorului Danielopol.

La finalul celui de-al doilea război mondial, scena politică din România are parte de schimbări majore, schimbări care au marcat întreaga viaţă socială şi ştiinţifică din ţară. Instaurarea regimului comunist şi acţiunile de consolidare a guvernării comuniste au făcut nenumărate victime în rândul elitelor din mai toate domeniile de activitate, inclusiv medicină. O astfel de victimă a fost şi Ion Jovin, primul cadru universitar arestat de regimul comunist. A urmat apoi naţionalizarea locuinţei şi a cabinetului acestuia situat în bulevardul Dacia, nr. 19. După aceste evenimente, viaţa doctorului Jovin cunoaşte o întorsătură dramatică: cariera de profesor universitar ia sfârşit, este condamnat pentru motivul de a fi fost medicul lui Iuliu Maniu şi este încarcerat pentru un an la penitenciarul din Craiova. Urmează apoi o perioadă de patru ani pe care doctorul Jovin îi petrece la canalul Dunăre-Marea Neagră. Despre această perioadă din viaţa sa, Ion Jovin va vorbi mulţi mai târziu, după căderea regimului comunist, într-un articol intitulat „Mărturia mea, medicul lui Iuliu Maniu”, publicat în 1991 în nr. 3 al revistei Memoria.

În 1952 este eliberat şi se întoarce acasă la familie şi ea afectată profund de abuzurile regimului comunist. După mai multe încercări de a reveni în medicină, medicul radiolog Bârzu, la acel moment secretar-general în Ministerul Sănătăţii şi vice-primar al Bucureştiului, l-a ajutat să ocupe un post de medic stagiar la Spitalul „Vasile Roaită” (mai târziu Spitalul Griviţa). După câţiva ani i-au fost recunoscute specializările de medic specialist şi medic primar, dar nu şi titlurile de conferenţiar şi doctor docent.

Dat uitării în ţară pe întreaga perioadă comunistă, medicul Jovin a primit recunoaşterea meritelor sale pe plan internaţional. Astfel, în 1956 a fost ales membru de onoare al Societăţii Franceze de Radiologie, în 1968 a participat la o conferinţă în Paris, invitat de profesorul Lacassagne, iar în 1970 a fost numit membru de onoare al Societăţii Braziliene de Radiologie. În 1972 a fost invitat la sărbătorirea semicentenarului Institutului Curie din Paris, iar în 1973 i s-a decernat, în lipsă, premiul "Medalia Antoine Beclere" (nu i-a fost permis să părăsească ţară decât câteva luni după eveniment), o distincţie medicală deosebită, neacordată până în acel moment niciunui medic din estul Europei.

Pasionat de domeniul medical şi în special de oncologie şi radiologie, Ion Jovin a activat ca medic până la vârsta de 82 de ani, în cadrul Clinicii de Radiologie a profesorului Ion Bârzu din Bucureşti.

Se stinge din viaţă la 95 de ani, în 3 august 1994.

Opera

  • Roentgenterapia limfoepitelioamelor
  • Tumori amigaliene maligne
  • Capitolul Tratamentul cu raze al tuberculozei extrapulmonare, în tratatul de radioterapie publicat de Delherm şi Laguerrier
  • Cinci conferinţe asupra profilaxiei cancerului ţinute de domnii: profesor dr. D. Gerota ; profesor dr. C. Daniel ; prof. dr. S. Nicolau ; docent dr. I. Jovin ; agregat dr. Aurel Babeş, 1939

Bibliografie

  • Revista Spitalul, nr. 3 din 1996
  • Foaia românească, 3 ianuarie 2003, p. 2 [1]

Bibliografie recomandată

  • O personalitate autentică: Dr. Ion Jovin