Ion Rusu Abrudeanu
de la Enciclopedia României
Ion Rusu Abrudeanu | ||
Născut | 2/24 decembrie 1870, Abrud-sat, judeţul Alba | |
Decedat | 31 august 1934, Bucureşti | |
Ocupaţie | publicist, om politic | |
Partide | PNL |
Ion Rusu Abrudeanu (n. 2/24 decembrie 1870, Abrud-sat, judeţul Alba - d. 31 august 1934, Bucureşti) a fost publicist, om politic, deputat şi senator.
Biografie
A urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală, apoi a urmat cursurile secundare la Brad, Sibiu şi Braşov. A luat bacalaureatul în anul 1888.
A început activitatea publicistică în anii 1890-1891. A refuzat să se înroleze în armata austro-ungară şi s-a refugiat în România. A colaborat la mai multe publicaţii, printre care "Timpul", "Conservatorul", "Adevărul" şi "Dimineaţa". Între 1900-1914 şi-a condus propria revistă, "România ilustrată", în paralel cu colaborarea la alte gazete.
Înainte de anul 1916 a militat pentru intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta. Pentru aceasta a fost declarat "persona non-grata" de către mareşalul german Mackensen după semnarea Păcii de la Buftea în anul 1918. După încheierea Primului Război Mondial a intrat în politică, devenind membru al Partidului Naţional Liberal. A fost ales deputat în anul 1920, iar între 1931-1932 a fost senator de Alba.
A publicat mai multe volume:
- "Habsburgii, ungurii şi românii" (1915)
- "Pacostea rusească" (1920)
- "Românii şi războiul mondial" (1921)
- "Moţii, calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit" (1928)
- "Miron Cristea" (1929)
- "Păcatele Ardealului faţă de sufletul vechiului regat" (1930)
- "Aurul românesc, istoria lui din vechime până azi" (1933)
- "Tragedia aurului" (1934)
A murit la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu.
Bibliografie
- Rusu Abrudeanu, Ion - Moţii, calvarului unui popor eroic, dar nedreptăţit, ediţia a II-a, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2009