Isaccea
de la Enciclopedia României
Oraşul Isaccea Judeţul Tulcea (TL) |
|
Localităţi componente |
---|
Revărsarea, Tichileşti |
Amplasarea localităţii în judeţul Tulcea | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1321 |
Suprafaţă | 3.7 km² |
Populaţie | 5311 locuitori (2010) |
Densitate | 1435.41 loc./km² |
Primar | Ilie Petre (PDL) |
Index oraşe în judeţul Tulcea |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Isaccea este un oraş-port din judeţul Tulcea, situat în partea de nord a Dobrogei, pe dreapta Dunării, la poalele de nord-est ale Podişului Niculiţel, la 35 km nord-vest de municipiul Tulcea.
Istorie
Cele mai vechi descoperiri arheologice din vatra oraşului se referă la o aşezare geto-dacă din secolul IV î.e.n. Se presupune că[1], în locul denumit "Pontonul vechi", ar fi traversat, pe un pod de vase, armatele lui Darius, în anul 514 î.e.n., în expediţia împotriva sciţilor. Oraşul are o istorie foarte veche şi plină de evenimente. Aici a existat cetatea Noviodunum construită de celţi. Romanii au cucerit-o şi au transformat-o într-un centru militar şi comercial destul de important. După plecarea romanilor, şi-a păstrat importanţa sub bizantini şi apoi sub turci.
Prima atestare documentară a Isaccei datează din 1321, fiind consemnată cu numele Isakgi într-un document al istoricul arab Abul-Feda. Unii istorici[2] consideră că aici s-a găsit aşezarea medievală Vicina, construită de genovezi şi transformată de aceştia într-un centru destul de prosper în secolele XII-XIII. A fost ulterior stăpânită de tătari, de tătari, de Mircea cel Bătrân (domnitor al Ţării Româneşti între 1386 - 1418) şi în fine de turci.
Turcii s-au folosit de această aşezare şi pentru a trece Dunărea în campaniile duse în teritoriile de la nord. Timp de aproape patru secole (1484 - 1878) s-a aflat sub stăpânire otomană. Administraţia turcească i-a dat numele Isac-Chioi (satul lui Isac), după numele unui paşă. Ca punct fortificat şi depozit de muniţie pentru armatele otomane, Isaccea s-a aflat adeseori în mijlocul luptelor, fiind ţinta multor atacuri şi distrugeri.
După unirea Dobrogei cu România în 1878, pentru Isaccea a început o nouă viaţă în cadrul statului unitar român. La scurt timp după acest moment a fost declarată oraş.
Obiective turistice
- Geamia din secolul al XVI-lea.
- Biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Gheorghe” din secolul al XVIII-lea are un iconostas valoros ce datează din 1645, este din lemn și a fost adus aici de la Mănăstirea Adam din judeţul Galaţi.
- Mănăstirea Cocoş situată la 6 km de Isaccea.
Bibliografie
- Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0