Istoria judeţului Mureş

Judeţul Mureş este atestat documentar din 1409 an în care regele Sigismund de Luxemburg a răsplătit vitejia locuitorilor din Caşin şi din satele învecinate şi a dezlipit acest ţinut de ţinutul Ciucului, oferindu-i administraţie proprie. În 1462 Matei Corvinul întăreşte hotărârea lui Sigismund prin diploma de la Mediaş, confirmând prin aceasta dreptul locuitorilor de a-şi alege judecători şi conducători în război.

Deşi formarea judeţului ca teritoriu de sine stătător cu o administraţie proprie este destul de târzie, există destule urme care dovedesc că locuitorii acestor locuri au construit de-a lungul timpului o civilizaţie comparabilă cu orice civilizaţie din acea vreme, din orice colţ al lumii. Istoria locurilor şi a populaţie autohtone se pierde în negura timpurilor, reconstrucţia istoriei realizându-se prin descoperiri arheologice ale urmelor păstrate până în zilele noastre. Desfăşurate în diverse etape, săpăturile arheologice au scos la iveală o multitudine variată de vestigii (arme, podoabe, unelte) încă din neolitic, astfel încât tabloul conturat de acestea prezintă actualul teritoriu al judeţului Mureş ca pe o arie de populare timpurie, încă din primele faze ale civilizaţiei, din epoca orânduirii comunei primitive.

Neolitic

Cercetările arheologice au scos la iveală elemente materiale care dovedesc existenţa unei populaţii pe actualul teritoriu al judeţului Mureş încă din neolitic (5500-2200 î.e.n.). Descoperirile de pe teritoriul a peste 30 de localităţi, localizate între Valea Mureşului şi văile Târnavelor, semnalizează existenţa unei civilizaţii dezvoltate pe aceste meleaguri.

În funcţie de caracteristicile ceramicii au fost distinse 6 culturi: cultura Criş - semnalată la Târgu Mureş, Corunca, Cipău şi Bernadea, cultura ceramicii liniare - urme descoperite la Târgu Mureş şi Cipău, cultura Petreşti - răspândită la Cuci, Petrilaca, Ozd, cultura Cucuteni-Ariuşd - descoperiri efectuate la Târgu Mureş, Moreşti, Sângeorgiu de Mureş, Reghin, Botorca, Corneşti, Bord, Sighişoara, cultura Decea Mureşului - urme la Târgu Mureş, Iernut, Cuci, cultura Coţofeni - la Lechinţa, Cristeşti, Sâncraiu de Mureş, Sângeorgiu de Mureş, Ernei, Gorneşti, Glodeni.

Epoca bronzului

Diverse urme trace din epoca bronzului (2200-1200 î.e.n.) - unelte, arme, vase, podoabe, obiecte de cult - au fost descoperite pe suprafaţa a peste 40 de localităţi din actualul judeţ Mureş. Obiectele scoase la lumină în urma săpăturilor arheologice au fost grupate în 3 culturi: cultura Braşov, cultura Sighişoara, cultura nouă. Cea mai importantă cultură datorită originalităţii şi răspândirii o reprezintă cultura Sighişoara. Aceasta a fost definită pe baza fragmentelor de ceramică cu ornamentaţie în meandre şi spirale, dar şi prin numeroaselor obiecte din bronz rămase de la populaţia tracă. Descoperirile principale au fost făcute pe Dealul Turcului, un fragment al terasei pleistocene înaltă de 30 de m, în partea de vest a oraşului Sighişoara.

Depozitul de bronz de la Suseni este o altă descoperire arheologică de mare importanţă şi valoare din această perioadă. Tot aici au fost descoperite seceri, topoare, târnăcoape, cuţite. Printre descoperirile arheologice din acest sit este şi Fibula de la Suseni, descoperire devenită simbol al judeţului, figurând pe actuala stemă a judeţului Mureş.

Hallstatt

Prima epocă a fierului, Hallstatt (1200-300 î.e.n.), a fost confirmată prin descoperirile efectuate pe teritoriul a 27 localităţi aflate pe întreaga Vale Mureşului (între Deda şi Luduş), în Câmpia Transilvaniei (Band, Căpuşu de Câmpie, Ţipelnic) şi în Podişul Transilvaniei (Bahnea, Gogan, Senereuş, Chendu, Sângeorgiu de Pădure, Sighişoara, Criş, Saschiz).

Dovada incontestabilă a dezvoltării civilizaţiei din acest spaţiu este depozitul de obiecte de bronz (seceri, lame de fierăstrău, arme, podoabe) descoperit în Câmpia Transilvaniei la Valea Rece în anul 1960. Greutatea obiectelor descoperite este de 252 kg fapt care situează depozitul pe locul 5 în România în ierarhia descoperirilor de gen.

La Tene

Perioadă a doua a fierului numită şi La Tene dacic (300 î.e.n. -106 e.n) este bine reprezentată pe teritoriul judeţului. În 28 de localităţi au fost descoperite variate vestigii (unelte, arme, vase, podoabe, etc). Conform istoricilor aceste descoperiri sunt în mare parte obiecte provenite de la populaţia autohtonă dacică. Cele mai importante descoperiri sunt: tezaurul de argint de la Şaeş, depozitul de unelte agricole de la Lechinţa de Mureş, brăzdarele de fier şi săbiile încovoiate de la Cristeşti, râşniţele şi ceştile de la Corunca şi diverse fragmente ceramice la Sighişoara.

Cele de mai sus converg către ideea că populaţia băştinaşă din această perioadă devine din ce în ce mai organizată şi practică agricultura tot mai intensiv, mărturie stând plugul de fier, dar şi extensiv dovadă fiind topoarele de fier descoperite, necesare defrişării pădurilor.

Perioada romană

În urma multiplelor războaie purtate cu populaţia autohtonă, dacii, Imperiul Roman reuşeşte într-un final să cucerească Dacia. Aceste schimbări atrag după sine schimbări şi în ceea ce priveşte statutul teritoriului cuprins între Valea Mureşului şi Târnave. Spaţiu cuprins în actualul teritoriu al judeţului este integrat în provincia romană Dacia. Urme ale modului de viaţă al populaţiei în acestă perioadă există şi au fost identificate diverse vestigii pe teritoriile a peste 30 de localităţi actuale ale judeţului. Toate acestea confirmă dezvoltarea civilizaţie pe aceste pământuri precum şi continuarea şi perfecţionarea îndeletnicirilor strămoşeşti, în acest sens relevant fiind depozitul de unelte de fier de la Mărculeni descoperit în anul 1965. Printre cele mai importante vestigii descoperite din această perioadă se numără obiectele şi materialele ceramice descoperite la Cristeşti. Printre altele în situl de la Cristeşti au fost descoperite vase de imitaţie terra sigillata un cap din alabastru reprezentând-o pe zeiţa Junona, dar şi cărămizi ştampilate purtând inscripţia unităţilor militare Ala I Bosporanorum militaria, stabilite vremelnic în castrul de aici.

Un alt sit arheologic care merită menţionat este cel de la Sighişoara. Aici au fost identificat un depozit de materiale ceramice care conţin mai multe cărămizi inscripţionate cu textul Legiunea a XIII-a Gemina.

Celor amintite anterior pot fi adăugate şi importantele tezaure monetare de argint descoperite la Cristeşti, Sălaşuri, Sânvasii, Sighişoara şi Târgu Mureş.

După cucerirea daciei de către romani, apar pe teritoriul judeţului o serie de castre - aşezări fortificate, amplasate pe văile pricipalelor cursuri de apă. Urme ale unor astfel de aşezări au fost descoperite la Brâncoveneşti, Cristeşti, Călugăreni, Sărăţeni, Sighişoara. Între aceste castre existau drumuri care facilitau comunicarea, dar erau şi rute strategice de comunicarea cu celelalte castre din alte zone. Un astfel de drum unea castrele de la Odorheiu Secuiesc, Inlăceni, Sărăţeni, Călugăreni, Brâncoveneşti, Orheiu Bistriţei.

Bibliografie

• Judeţul Mureş. Ion Şoneriu, Ion Mac. Editura Academiei RSR, Institutul de geografie. Bucureşti 1973
• Mureş: Monografie. Aurel Lupu, Oliviu Marcu, Grigore Ploeşteanu. Editura Sport Turism. Bucureşti 1980