József Beke

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
József Beke
Replace this image male.png
Născut 1812, Baraolt, judeţul Covasna
Decedat 1896, Zombor, Ungaria
Ocupaţie ofiţer

József Beke junior (n. 1812, Baraolt, judeţul Covasna – d. 1896, Zombor, Ungaria) a fost ofiţer în armata maghiară în timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania.

Biografie

A fost fiul lui Beke József senior şi al Rozaliei Incze. Tatăl său a fost ofiţer în Regimentul II grăniceri secui din armata imperială. A mai avut şapte fraţi. A fost căsătorit cu Benkő Teréz.

A absolvit Institutul militar de la Târgu Secuiesc, devenind ofiţer în Regimentul II grăniceri secui din armata imperială. La izbucnirea revoluţiei paşoptiste din Transilvania a participat cu Batalionul I din Regimentul II grăniceri secui la luptele împotriva sârbilor conduşi de banul Jellačić, în sudul Ungariei. A avansat în ierarhia armatei maghiare, devenind în noiembrie 1848 maior. A operat împotriva Landsturmului românesc din Zarand în ianuarie 1849. Avansat locotenent-colonel, devine la 1 aprilie 1849 comandant al corpului de asediu maghiar al cetăţii Alba Iulia. Devine colonel în luna mai 1849 şi participă la luptele date la Zlatna împotriva lăncierilor români. A capitulat cu trupele sale la Deva în faţa armatei ruseşti.

A fost condamnat de austrieci la moarte prin spânzurare în anul 1850, dar pedeapsa i-a fost comutată la şaisprezece ani de temniţă. În 1856 a fost graţiat, mutându-se în Ungaria. A avut diferite funcţii administrative în Ungaria până la moartea sa.

Bibliografie

  • Briscu, Bogdan - Moţii şi luptele lor la 1848-1849, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2012 ISBN 978-973-109-377-2